„Invizibil” – Paul Auster

Departe de a fi scrisa comercial si atingand teme deja celebre ca tradarea, violenta, dragostea sau rautatea, „Invizibil” este o carte pe care-am citit-o pe nerasuflate si care mi-a dat batai de inima tarzii in noapte. Modul cum scrie Paul Auster si actiunea m-au tinut ancorata ore in sir in povestea lui Adam Walker. Tanarul student in anul II la Columbia il cunoaste in mod accidental pe controversatul Rudolf Born („Războiul este cea mai pura, cea mai vie expresie a sufletului uman„) si pe iubita acestuia, Margot. Fara sa intuiasca ce-i rezerva viitorul si cat de mult se pot complica lucrurile cand n-ai control asupra lor, Adam se transforma dintr-un tanar preocupat de studiul literaturii si poeziei intr-un personaj razbunator, dornic de dreptate si care nu poate trece nepasator peste-un incident tulburator si dureros: moartea violenta a lui Cedric Williams, injunghiat cu 12 lovituri de cutit. Incidentul violent il marcheaza pe Adam dar dupa primele clipe de soc el constientizeaza ca „frica e buna, frica e cea care ne indeamna sa ne asumam riscuri si sa ne straduim sa ne depasim limitarile„. Martor la decesul lui C., Adam sufera  o pana de curaj dar apoi realizeaza ca nu poate uita incidentul si anunta autoritatile. Din pacate prea tarziu, ucigasul plecase deja in Franta (cu probleme de familie!) iar fapta lui ramane nepedepsita.

Editura Univers
Traducere Cristiana Vişan
Numar pagini 224
Format carte 13 cm x 20 cm
Pret 26 lei

Adam, ajuns la batranete si aproape de moarte, simte nevoia sa impartaseasca cuiva intamplarea tragica care i-a marcat tineretea. De aceea, apeleaza la un fost coleg de facultate, Jim, ajuns scriitor celebru, pentru a-si povesti viata. Adam solicita ajutorul lui Jim pentru a scrie un roman legat de ceea ce s-a intamplat, dar, pe de alta parte, Adam gaseste in corespondenta si telefoanele cu Jim calea de a se spovedi si de a-si explica actiunile. De aceea, romanul este scris initial la persoana intai, apoi la persoana a doua si a treia. Metoda este folosita pentru a relata trecutul detasat si analitic.

Mi-am dat seama ca gresisem abordarea. Scriind despre mine la persoana intai, ma sufocasem singur si ma facusem invizibil, fiindu-mi astfel imposibil sa gasesc lucrul pe care-l cautam. Trebuia sa ma desprind de mine, sa fac un pas inapoi si sa construiesc un spatiu intre mine si subiectul meu (care nu era nimeni altul decat eu). Eu am devenit el, iar distanta creata prin aceasta mica modificare m-a ajutat sa termin cartea.”

Nu intentionez sa spun mai mult despre relatia lui Adam cu Rudolf si Margot sau despre trioul Adam – Cecile – Helene. Din punctul meu de vedere, surpriza este cuvantul-cheie iar Adam este personajul care defineste cartea. Descris ca fiind un baiat deosebit de frumos, un fel de combinatie intre un Adonis zbuciumat si un Lord Byron surescitat, Adam vrea sa-si respecte promisiunea facuta la 12 ani lui insusi: sa fie un om bun. Relatia incestuoasa cu sora lui, Gwyn, sau sexul lipsit de dragoste cu Margot nu-l fac un pervers ciudat ci, mai degraba, un barbat exotic si interesant. 1967 este anul care-i schimba viata si-i marcheaza destinul. Chiar daca raul nu este pedepsit, Adam nu-si pierde increderea in el insusi iar insuccesul justitiar nu-l impinge intr-un impas plin de disperare si de scarba de sine. Aparent, Adam va avea o viata frumoasa, inconjurat de familie si de multi prieteni, devine avocat si-i va ajuta  pe cei saraci si asupriti din Oakland. Destinul lui pare lipsit de compromisuri esentiale. Cum este de fapt Adam Walker? Cat din ceea ce povesteste corespunde realitatii?  Paul Auster nu raspunde foarte clar dar a facut din „Invizibil” o naratiune dispusa pe mai multe straturi. Am citit aceasta carte cu mare placere deoarece am fost purtata intr-un  spatiu emotional cu accente de thriller, sensibil si irezistibil.

9 gânduri despre &8222;„Invizibil” – Paul Auster&8221;

  1. Sorin-Lucian Berbecar zice:

    Iarăși vii cu cărți bune și ni le prezinți, așa ca să ne lase gura apă :))
    Am mai văzut și prin alte locuri numai laude la adresa lui Auster așa că-i musai să îmi iau și eu ceva scris de el.
    Care dintre cele două recenzate de tine crezi că e mai potrivită pentru mine? (Nu de alta, dar nu cred că voi avea bani de ambele).

    • Roberts zice:

      ooooooooooooo, daaa, si mie imi place Paul Auster iar pana acum ceva timp nici eu n-auzisem de el:) de accea, raman la parerea ca netul e o excelenta sursa de informare!
      revenind, am citit doar cele 2 carti despre care am si scris. daca ar fi sa compar, cred ca „Invizibil” mi-a placut mai mult, am fost atrasa de aventura lui Adam si m-am simtit aproape de el….”Sunset Park” e ceva mai trista si mai complicata, mai subtila si mai profunda ca mesaj…oricum, asta e doar parerea mea, care in mod clar nu e si obiectiva! eu il am acum pe Paul Auster printre favoriti, ii caut si alte carti. multumesc de vizita si as vrea sa vad ce impresii ai dupa „intalnirea” cu Auster!:)

  2. melanietoulouse zice:

    Ma bucur ca l-ai „întâlnit” pe-acest autor-US urias…🙂 Ai citit Trilogia new-yorkeza?…

    Paul Auster e (re)cunoscut, apreciat, respectat la noi, e francofon si francofil, revine-n Franta de câteva ori/an, are apart la Paris si casa-n Provence… Fiica lui Sophie adora Franta, as well, cica o prefera Americii!😀
    – – –
    Am citit si doua carti de-ale sotiei lui, Siri Hustvedt… au un stil total, complet, diferit!😀

    • Roberts zice:

      imi place Paul Auster, singurul regret pe care-l am e ca l-am descoperit atat de tarziu:( Trilogia lui n-am citit-o, e pe lista de must-read plus „Un om in intuneric”. nici macar habar n-aveam ca Suri Hustvedt e consoarta lui…uite asa aflu si eu detalii mondene:) a aparut si la noi „O vara fara barbati” care a produs ceva agitatie dar nu ma pot pronunta. draga Melanie, esti o sursa inepuizabila de informatii! ma uimesti incontinuu:)

      • melanietoulouse zice:

        eh, mai bine mai târziu decât neam de loc…🙂

        Cât despre info, am memorie vizuala(diletanta!), that’s all, I’m serious… Am citit doua carti de-ale lu’ Siri aka Mrs Auster:”The Shaking Woman or A History of My Nerves” si „The Summer without men”, ambele „greoaie”-rau…😀 Deh, Siri e de origine norvegiana, desi nascuta-n USA, stilu’ e tot scandinav, gen „saga”… Cu Paul, sunt considerati un super-cuplu de intelectuali new-yorkezi…🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s