„Perla” – John Steinbeck

Aceasta carte de numai 96 de pagini m-a facut sa ajung la concluzia inca o data  ca nu cantitatea este masura calitatii. Autorul mi-era cunoscut numai prin „La rasarit de Eden„, asa ca in „Perla” nu stiam la ce sa ma astept. Surpriza a fost mare: pornita de la o atmosfera idilica, tihnita, viata lui Kino si a familiei lui se schimba dramatic o data cu gasirea perlei.  Initial bucuria este mare: Coyotito, copilul lui Kino si Juanei, doi oameni sarmani care locuiau intr-o coliba de paie undeva la malul marii, este muscat de un scorpion. Doctorul refuza sa-l trateze cand afla de la servitorul lui ca parintii nu pot plati tratamentul copilului. Juana se roaga sa gaseasca o perla numai cat sa poata plati cheltuielile si, in mod miraculos, dorinta ei este ascultata. Kino gaseste o perla mare, frumoasa si, evident, valoroasa. Kino are dorinte simple: din vanzarea perlei vrea sa cumpere hainute pentru Coyotito, sa se cunune religios cu Juana, sa-si cumpere o pusca si cel mai important, sa-si trimita copilul la scoala. Chiar daca asteptarile lui sunt realiste, chiar daca doreste doar binele urmasului sau, Kino afla cu stupoare ca perla e un fel de piaza rea, ajunge sa fie invidiat, urmarit, cercetat de vecini, vanzatorii de perle si de necunoscuti. Isi gaseste barca sparta, casa lui ia foc, este atacat in plina noapte si ajunge el insusi sa omoare un om ca sa se apere. „Mergi cu Dumnezeu!” ii spune fratele lui si Kino e obligat de imprejurarile nefavorabile sa-si parasesca satul si sa se indrepte spre capitala ca sa scoata un pret bun pentru perla lui, Perla Lumii.

PerlaDisponibilitate: In stoc la libraria online Libris
An aparitie: 2009
Autor: John Steinbeck
Categoria: Literatura Universala
Editura: RAO
Nr. pagini: 96
Pret: 25,99 lei

Kino este cel a carui transformare este vizibila. Dintr-un om calm, chibzuit, care se bucura de fiecare clipa petrecuta langa ai lui, ajunge exact opusul: isi ataca sotia cand aceasta vrea sa arunce perla in mare, stie ca este urmarit, ca detine ceva de pret si, desi constientizeaza ca perla nu le aduce norocul si bucuriile asteptate, nu poate renunta la ea. Ispita e prea mare. Ajunge o fiinta incordata, haituita, pentru ca „purta cu el frica si ca era primejdios ca o furtuna gata sa izbucneasca. Oamenii spun ca amandoi pareau desprinsi de viata pamanteasca; ca trecusera prin durere si iesisera la lumina pe cealalta parte; ca pareau sa fie ocrotiti de o vraja.” – pag.90

Cantecul Familiei care-i rasuna ata de duios si fermecator in urechi si-n suflet il ocoleste acum pe Kino cel crunt care aude acum numai strigate de lupta si vede chipul fiului sau mort in grota,cu fruntea zdrobita de glont. Perla ajunge in mare, acolo unde ii era locul, dar Kino il va gasi pe al lui? Spectrul bogatiei nu aduce in mod neconditionat fericirea iar visul american poate deveni un cosmar.

„Dacă această poveste este o parabolă, atunci poate că fiecare îi va afla un tâlc şi îşi va citi în ea propria viaţă.”  John Steinbeck

23 de gânduri despre &8222;„Perla” – John Steinbeck&8221;

  1. bibliodevafiliala3 zice:

    Superbă descriere. Mie îmi place Steinbeck în mod aproape necondiţionat. Chiar lucrez la recomandarea cărţii sale La răsărit de Eden. Am început să scriu şi m-am oprit pentru că mi-am dat seama că trebuie să recitesc cartea. Amintirile sunt bune, dar când vrei să aprofundezi o temă, când vrei să vorbeşti din suflet pentru un alt suflet, trebuie ca informaţia să vină de la o emoţie autentică de dată recentă. Asta este nemaipomenit la tine. Când scrii o recomandare am impresia că eşti cu cartea în mână, că tocmai ai terminat-o şi, mişcată de poveste, vrei să ne împărtăşeşti plăcuta, emoţionanta experienţă. Felicitări! Sper ca lumea să-ţi urmeze sfatul şi să citească această carte deosebită. De fapt, să citească Steinbeck, care este un autor profund, un autor care analizează sufletele personajelor sale, care pune întrebări, care răspunde parţial acestora, dar care te lasă gândind la problemele expuse.

    • Roberts zice:

      si eu am cel putin amintiri frumoase legate de „La rasarit de Eden”:) am citit acea carte intr-o perioada fericita a vietii mele si mi-a ramas in suflet…oana acum, n-am mai citit alta carte de- lui Steinbeck asa ca „Perla” m-a incantat si mi-a redeschis apetitul pentru acest clasic al literaturii. vad ca a aparut si ‘Cupa de aur” la polirom, zau ca ma mananca palmele….inca o dta, mi s-a intarit convingerea ca o carte buna nu e doar cea care te farmeca la momentul respectiv, ci cea care ridica intrebari si nu-ti da raspunsuri, doar te pune sa gandesti si sa gasesti raspunsuri…multumesc mult pentru cuvintele frumoase, au venit la mementul potrivit:) voi mai scrie despre cartile lui Steinbeck, trebuie sa-l citesc:)

      • bibliodevafiliala3 zice:

        Am citit mai multe cărţi de-ale lui şi mi-au plăcut – de fapt plăcut nu este un cuvânt potrivit pentru genul ăsta de lectură – mişcat cred că s-ar potrivi mai bine: Fructele mâniei, Oameni şi şoareci, Joia dulce sau Iarna vrajbei noastre. Dacă ar fi să aleg o carte dintre toate acestea ar fi Fructele mâniei, care mi se pare cel mai bun roman al lui şi în care este analizată situaţia fermierilor săraci care, izgoniţi de pe pământurile lor, iau drumul spre vest. Este descrisă America anilor 1920 aflată în criză economică, unde necazurile se abat cu duiumul asupra oamenilor, dar unde, mi s-a părut că optimismul rămâne, totuşi, într-un orizont îndepărtat, o mică speranţă ca o „luminiţă la capătulu tunelului”. Am văzut şi filmul ce a ecranizat cartea, cu Henry Fonda în rolul principal. bun film, îl recomand, dar mi-a plăcut mai mult cartea.

  2. Roberts zice:

    ce bine ca mi-ai spus ce te-a impresionat mai mult:) chiar mi-am notat si cu siguranta voi scrie despre carte-film. de regula, cartile ma ating mai mult, cu mici-mari exceptii (de ex. prefer filmul „Never let me go” decat cartea – pe care tocmai am terminat-o). dupa ce-am terminat „Perla’ gandul care ma obseda era ca un clasic ramane un clasic, nu de pomana li se spune asa:)

  3. Sorin-Lucian Berbecar zice:

    Nu pot spune decât că mă simt tot mai prost cu fiecare recenzie pe care o scrii :))
    Scrii atât de bine și despre cărți clasice în timp ce eu pierd vremea cu literatura contemporană mai mult sau mai puțin valoroasă.
    „Perla” chiar pare demnă de citit, dar nu știu când voi reuși să o citesc totuși, sper că într-un viitor nu prea îndepărtat.
    Și trebuie să admit cu rușine că nu am citit nimic de Steinback, cu toate că l-am avut pentru studiu la facultate.

    • bibliodevafiliala3 zice:

      Cred că mi-au plăcut toate cărţile lui Steinbeck. Consider că, aşa cum am spus, Fructele mâniei este cea mai bună carte, deşi cel mai la suflet mi-a fost La răsărit de Eden. Povestea lui Cain şi Abel – interesant scrisă şi văzută – ţi-o recomand cu căldură. Perla pare şi ea excelentă, după ce am citit recenzia foarte bună, de mai sus. Deci – aştept cu nerăbdare să văd ce alegi, iar după ce citeşti, recenzia🙂

      • Sorin-Lucian Berbecar zice:

        „La Răsărit de Eden” (ediția aceea verde de la adevărul) e în momentul acesta cam la 50 cm de laptop, mai exact pe raftul de deasupra lui, așa că ar fi cea mai la îndemână alegere. „Fructele mâniei” sau „Perla” ar trebui să se găsească la bibliotecă, ceea ce ar implica un drum până acolo (aprx 4km) dar poate nu ar strica să mai dau pe acolo, că nu am fost de vara trecută, când făceam practică acolo.
        Acum am vreo 3 cărți începute (după cum lesne se poate vedea pe profilul meu goodreads) dar cât de curând mă apuc de Steinbeck. M-ați ambiționat rău, voi două :))

      • bibliodevafiliala3 zice:

        Dacă e chiar atât de aproape, eu zic că e cazul să o începi – Ne scrii părerea ta după ce o citeşti; eventual în articolul tău, pe blog, poţi să ne menţionezi pe mine şi Fructizta ca muze inspiratoare :))

    • Roberts zice:

      nu trebuie sa te simti in nici un fel:) citesc si eu ce apuc, n-am o ordine si drept sa zic am sentimentul ca si eu sunt orientata spre literatura contemporana, ceea ce nu-i neaparat alegerea optima. cu o carte ca „Perla’ realizez ca am sarit multe din clasici si ca am de recuperat la greu. asa ca, fara complexe pls, avem mult de citit dar macar o facem:)

    • Hapi zice:

      Si eu „pierd vrema ” cu literatura contemporana dar si cu literatura de specialitate insa nu -mi pare rau :)))
      Fiecare cu gusturile lui
      Noroc ca mai citesc la Fructitza si despre cartile sau autorii care nu-s tocmai…genul meu

  4. Sorin-Lucian Berbecar zice:

    Nu m-am răbdat să nu revin și să vă spun cu mândrie că deja am citit primele 100 de pagini din „La Răsărit de Eden”, deci mă țin de cuvânt! :))

    Tocmai am văzut (acolo în dreapta) ce citești și mi-am amintit că am văzut o „recenzie” la cartea aia pe cafeasiciocolată.wordpress.com. Numai că nu prea seamănă a recenzie ce-i acolo, așa că aștept să văd ce scrii tu. Și ăla de mai sus, nu-i un blog pe care îl urmăresc, doar căutam o rețetă de ceva dulce și am dat peste el. (simțeam nevoia să mă justific😛 )

    Spor în toate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s