„Never let me go” – 2010

N-am scris despre impresiile mele cinefile de ceva timp si nu pentru ca m-am oprit din aceasta activitate placuta. Dimpotriva, serile prea calduroase de vara m-au gasit in fata monitorului si am vazut seria completa din „Grey’s Anatomy” – sezonul 8 plus cateva comedii romantice.  Singurul film care m-a impresionat si simt nevoia sa vorbesc despre el este „Never let me go” – 2010, un film tulburator, sensibil si greu de incadrat ca gen. Depinde cum privesti per total pelicula. Povestea de dragoste dintre Kathy H. si Tommy este doar fundalul pentru drama copiilor crescuti in centre ca Hailsham pentru a deveni ulterior ingrijitori si donatori de organe.  Copiii sunt invatati sa-si pastreze stare de bine, de pace interioara si incurajati sa practice sporturi si sa deseneze crezand ca lucrarile cele mai bune vor ajunge in Galerie. Starea lor de sanatate este atent monitorizata, chiar si o simpla vanataie necesita atentia doctorului. Copiilor li se impun anumite idei de mici, stiu ca au limite de spatiu, nu pot trece dincolo de garduri pentru li s-a spus ca li se vor intampla chestiuni grotesti, poate chiar moartea. Venirea unei noi indrumatoare, miss Lucy, schimba monotonia traiului.  De la ea afla copiii pentru ce sunt crescuti si ca trebuie sa traiasca viata care le-a fost pregatita. Adevarul cutremurator ii tulbura dar nu ii indeamna la revolta sau manie. Faptul ca sunt destinati sa devina donatori de organe vitale, ca doar cei rezistenti apuca a treia sau chiar a patra donare este o realitate pe care o accepta dupa primele clipe de uimire si teama.

Never let me goTriunghiul amoros format din Kathy H.-Ruth-Tommy este cel care te face sa uiti de intrebarile fundamentale cu care ramai dupa terminarea peliculei: Cat de mare trebuie sa fie timpul pe care-l traiesti ca sa fie destul? Cine hotaraste cine se salveaza, care indivizi trebuie sa supravietuiasca si sa fie tratati chiar cu pretul mortii altora? Pana unde se poate merge cu ingradirea libertatii unui om? Filmul n-a raspuns la aceste intrebari, dimpotriva cred ca a fost gandit tocmai ca fiecare spectator sa ramana nelamurit si sa caute raspunsul. Din acest punct de vedere, filmul este o reusita in sensul ca naste dileme si dezbateri in legatura cu umanitatea fiecaruia dintre noi, a iluziei ca suntem indivizi liberi si  ca suntem singurii raspunzatori de propriul destin. Cartea dupa care este realizata pelicula cu nuante science-fiction poate ca ofera mai multe detalii si ceva mai multa introspectie vis-a-vis de trairile si sentimentele celor trei protagonisti: Kathy (tulburator interppretata de Carey Mulligan), Tommy (Andrew Garfield) si Ruth (Keira Knightley).  Personal nu am perceput acest film ca o poveste de dragoste ci, mai degraba, ca o meditatie despre viata si moarte, despre singuratate si acceptare a inevitabilului  si cel mai important, ca un semnal de alarma (indiferenta, ignoranta, conditia umana)  realizat cu o coloana sonora superba.

Anunțuri

19 gânduri despre &8222;„Never let me go” – 2010&8221;

  1. Angela zice:

    frumos scris! pentru mine este una din putinele surprize ale lui 2010, un film cutremurator cu o atmosfera inchisa dar care cumva nu sperie.. imi pare rau ca nu am citit cartea inainte…

    • Roberts zice:

      eu am vazut multe usurele anul acesta iar „Never let me go” din intamplare. intamplare fericita! mie mi-a placut mult desi cred ca faptul ca n-am vazut acolo prea multa razvratire, anxietate, dorinta de-a evada m=a revoltat. in rest filmul e tulburator si cred ca ar trebui vazut fara ocolisuri. cat despre carte, nici eu n-am citit-o dar trebuie neaparat:)

    • Angela zice:

      Hapi, am vazut eu ambele filme si iti confirm ca sunt diferite. La doza de dramatism, la interpretari si modul cum este pusa in tema ideea filmului. Mi-a placut si The Island, dar as minti daca as spune ca Never Let Me Go nu este fantastic! Comparatiile sunt inevitabile, dar filmele reusesc sa se indeparteze. Da! trebuie sa vezi never let me go 🙂

      • Roberts zice:

        subscriu si eu la parerea Angelei! mi-a placut mult mai mult „Never let me go” dar mi-amintesc si de The Island – l-am vazut de vreo 2,3 ori la timpul lui. e drept ca si „Never let me go” are ceva SF, mai mult e futurist ca atmosfera dar fara exagerari. ti-l recomand 🙂

  2. PersonalitateAutentica zice:

    oh..god!l-am urmarit..si desi m-am indragostit de personaje…nu pot sa exprim cata revolta e in mine la adresa rasei umane. ai spus mia sus, ca Never let me go..are mult SF in el..oi fi eu mai pesimista azi,,nu cred ca i SF…sau ca poate fi doar SF..sunt lucruri ce pot deveni realitate intr-o societate a viitorului..societate..ce nume tampit..
    filmul e plin de emotii si starneste multe intrebari…finalul m-a intristat enorm…inca sunt sub influienta lui…:(

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s