„Fiul cuvintelor” – Iris Murdoch

Publicat pentru prima data in 1975, „Fiul cuvintelor” este a 17-a carte scrisa de Iris Murdoch. Scriitoare prolifica, iubita deopotriva de critici si de public, Iris Murdoch a fost o persoana controversata al carei destin zbuciumat a fost marcat de dragostea pentru litere. Celebrele ei romane – „Clopotul” (1958), „Capul retezat” (1962), „Marea, marea” (1978) trateaza teme filozofice si sunt recunoscute pentru analiza tensiunilor si complexitatea relatiilor sofisticate. Romanele ei ilustreaza convingerea autoarei ca, desi fiintele umane cred ca sunt libere sa-si exercite controlul rational asupra vietii si evolutiei lor, ele sunt de fapt puternic dependente si influentate de societate. Sfarsitul vietii si ultimii ani de viata au fost povestiti de sotul ei, criticul John Bayley, in „Elegie pentru Iris” – 1999.

An aparitie: 2003
Autor: Iris Murdoch
Categoria: Literatura Universala
Editura: POLIROM
Nr. pagini: 584
Pret: 28, 5 lei
Disponibilitate: libraria online Libris
Fiul cuvintelor

Chiar daca am fost tentata sa renunt (primele 100 de pagini nu m-au captivat) am realizat ca Iris Murdoch scrie inteligent si ca detine talentul de a scrie. Cartea are o voce narativa destul de neobisnuita, Hilary Burde este personajul principal in jurul caruia graviteaza celalalte destul de excentrice (Christopher – chiriasul blond si galagios, Thomasina Uhlmeister- vesnica logodnica a lui Hillary, sotii Impiatt –  snobi, Crystal – sora iubita a lui H. dar destul de stearsa si nehotarata, Arthur – coleg de serviviu si indragostit de Crystal). Ceea ce m-a uimit a fost povestirea la persoana I si genul masculin, n-am simtit deloc faptul ca romanul e scris de o reprezentanta a sexului frumos si chiar m-am surprins apreciind-o fara rezerve pe Iris Murdoch pentru felul cum scrie si gandeste ca un barbat. Pana si titlul cartii este clar explicat. Hillary, ajuns la 41 de ani, isi aminteste de anii grei ai copilariei petrecuti in orfelinat si de norocul de a fi indrumat de profesorul Osmand.

„Am deprins de la domnul Osmand sa scriu in limba mea corect, clar si, pana la urma, chiar cu o grijulie si muncita eleganta.. Am descoperit cuvintele si cuvintele au fost mantuirea mea.. Eu n-am fost, decat intr-unul din sensurile denaturate ale acestei notiuni ambigue, un fiu al iubirii. Eu am fost un fiu al cuvintelor.

Cautarea cuvintelor intr-un dictionar echivala pentru mine cu imaginea bunatatii divine. Truda nesfirsita, nesfirsita de a invata cuvinte noi reprezenta insasi imaginea vietii.

Acesta este momentul-cheie in formarea sa. Dintr-un copil cu accese de furie si de revolta, un mic delicvent predispus la certuri si batai, el ajunge sa studieze la Oxford. O intamplare tragica ii umple sufletul de o vina excesiva, il face sa renunte la pregatirea profesionala si sa aiba o slujba banala lipsita de orice ambitii. Parvenir a toout prix nu mai inseamna nimic pentru Hilary. El programeaza, rezerva zile din saptamana pentru oamenii care-l inconjoara. Sentimentele de vinovatie, invidie, desconsiderare de sine nu-l avantajeaza pe Hillary. Problemele lui sunt ale unui om nefericit a carui viata e ghidata acum doar de trairi simple si de monotonie. Desi isi iubeste sora, Hillary o transforma pe Crystal intr-o victima a propriilor ganduri patetice. Iertarea de sine si izbavirea sunt primul pas pe care H. trebuie sa-l faca ca sa invinga trecutul. Durerea lui este redata cu precizie si desi Hillary este un om inteligent, nu m-au invadat simpatia si compasiunea. Cinismul, zbuciumul sufletesc, orgoliul peste masura, intrigile nu-l fac un personaj josnic ci, mai degraba, un distrugator iar Iris Murdoch trateaza prin el posibilitatea de a mai iubi a unui suflet chinuit. E greu sa simti empatie pentru Hillary si mult mai usor sa-l percepi ca o prezenta iritanta (in mod sigur aceasta a fost intentia autoarei) dar cartea mi-a placut tocmai prin aceasta contradictie si prin franchetea ei. „Ne facem, ne construim singuri destinul sau soarta noastra e pecetluita de o forta nevazuta iar eforturile noastre sunt inutile?” – aceasta e o intrebare grea si chiar daca la finalul celor aproape 600 de pagini n-am gasit raspunsul, stilul doamnei Iris Murdoch mi-a placut.

7 gânduri despre &8222;„Fiul cuvintelor” – Iris Murdoch&8221;

  1. bibliodevafiliala3 zice:

    O recenzie deosebit de bună scrisă unei cărţi grele şi greu de prins, mai ales. Şi mie, când am citit cartea, mi-a plăcut felul în care autoarea a scris-o la persoana întâi, reuşind să impersoneze atât de bine un bărbat. Mi-a fost foarte greu să ajung la partea interesantă şi cred că faptul că de două ori s-a îndrăgostit de nevestele aceluiaşi bărbat, mentor, poate să fie un semn al invidiei şi a micimii sufleteşti al lui Hillary, în acelaşi timp de neînţeles pentru un bărbat inteligent. Am simţit că parcă şi-ar fi luat revanşa pentru viaţa lui grea, pentru sacrificiul pe care l-a făcut din cauza morţii lui Anne şi nu şi-a urmat cariera. Oricum, am citit-o şi pentru că eu cred în amestecul de gusturi literare, iar uneori avem nevoie şi de asemenea cărţi care, la final să-ţi pună întrebări, în care să fie atins sinele interior muncit de sentimente, de păreri de rău, de invidii şi, de ce nu, mic sufleteşte, câteodată. De Iris Murdoch am mai citit Marea, Marea şi Castelul de nisip. Recunosc că este o autoare care lasă urme, care scrie bine, dar eu am ajuns la concluzia, că deşi am citit-o şi apreciat-o intelectual, am fost departe de ceea ce a scris sufleteşte.

    • Roberts zice:

      cartea aceasta nu a fost deloc facila, in nici un caz genul de carte de luat in vacanta. am fost tentata sa renunt, totusi ceva m-a retinut si bine am facut. Iris Murdoch are stilul ei personal, mai greu de ingurgitat si desi inca nu pot spune ca-i in lista autorilor mei preferati, n-o voi ocoli. dupa ce voi trece si de alte carti traduse la noi, imi va fi mult mai clar cat de mult o inteleg si daca suntem pe aceeasi lungime de unda:)

  2. Hapi zice:

    Pare o carte greoaie pe care eu probabil ca nu as citi-o…..
    Ai citit 100 de pagini, nu te-a captivat si ai continuat? Esti perseverenta., Pe mine ma pierdea probabil dupa 10

    • Roberts zice:

      dap, e o carte greoaie:) de regula cedez daca primele 50-100 de pagini nu ma tin legata dar am dat o cautare pe google si la cate laude am vazut cu coada ochiului, mi-am propus sa continui. cred ca a meritat dar stilul Iris Murdoch e mai dificil. acum ma indrept spre ceva mult mai lejer dar voi mai cauta s-o inteleg pe Iris Murdoch.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s