Cartile copilariei (II)

Candva, spuneam ca revin cu acest subiect. Poate unora dintre voi li se pare pueril dar va veti schimba optica cand veti deveni parinti. Cu putin noroc, toti apucam. Copiii ii crestem cum ne pricepem dar vine momentul cand ajung la cresa, camin, gradinita sau scoala si sunt nevoiti sa interactioneze cu altii de varsta lor. Fara sa vrem ii comparam iar concluziile nu sunt mereu optimiste. Cartile au rolul lor. Nu trebuie intoxicati, le respect ritmul lor de dezvoltare, de perceptie dar rolul meu, ca mama, este sa ii ghidez putin. In fond, eu cumpar cartile, eu le citesc seara (tatsu ceva mai putin) si tot eu cred cu tarie ca lectura le poate fi un bun prieten.
Oana are deja 8 ani si citeste cursiv. Am observat ca-n ultimul timp si-a schimbat aria de preocupare. E satula de povestile clasice si s-a orientat spre lecturi mai amuzante si spre personaje cu care nu era familiarizata. A inceput cu „365 de povesti” din care citeste aproape zilnic. Fragmentele sunt relativ scurte, eroii difera de la o povestioara la alta si exista cate-o bulina vesela pentru fiecare zi a anului. Personajele sunt neobisnuite: miriapodul Mirel, vacuta Rozalia, homarul Omarid, papagalul Ara si cate si mai cate….Cartile le-am gasit la editura Litera si le-am cumparat de la o librarie online cu reducere.

365 de povesti    alte 365 de povesti
Iepurasul a fost generos si dupa dulciurile de rigoare i-a facut o surpriza Oanei: setul de 6 carti din colectia „Descopera cu Disney ” tiparita in colaborare cu ziarul Libertatea. Acestea chiar au produs entuziasm si exclamatii, pe langa povestea propriu-zisa copilul este ghidat spre notiuni educative iar partea de grafica este foarte frumoasa. Uneori intervine si Ilinca care are rabdare vreo jumatate de ora sa-i citim (eu sau Oana). Tare ma bucur c-am ajuns sa-mi vad fata citind cursiv!

Colectia Disney
In acest context va recomand sa cititi articolul Cristinei. Veti vedea cum au influentat-o parintii ei si cum i-au schimbat cartile viata in bine.

14 gânduri despre &8222;Cartile copilariei (II)&8221;

  1. Hapi zice:

    Eu imi amintesc cu drag de Povestile nemuritoare, de Fratii Grimm de Andreson si de prozatorii romani……..
    Cat de neatractive erau prezentate cartile pe vremea aceea si totusi, ascundeau comori inauntru si avem timp si chef sa le descopar

  2. Sorin-Lucian Berbecar zice:

    Să știi că nu mulți părinți își fac timp să-și îndrume copiii spre lectură, darămite să mai și citească împreună cu ei. Pe deasupra tu ești și un exemplu pentru ei, pentru că citești la rândul tău. Cunosc părinți care spun copilului „Ia cartea și citește!” ca mai apoi el [părintele] să pună mâna pe telecomandă și să butonească cele 60 și ceva de canale.
    Pentru mine, unul, lectura a fost, este și va fi activitatea preferată, iar dacă aș găsi și un mod de a trăi din asta aș fi printre cei mai fericiți oameni de pe Terra.

    • Roberts zice:

      sa stii ca imi vine greu cateodata dar ma adun si zic ca-i bine ce fac. m-am si obisnuit, recunosc. am noroc ca si fetele vor, altfel mi-era mult mai greu. daca gasesti locul cela, da-mi de veste!:)

  3. Andra :) zice:

    In copilarie imi placeau mult cartile, dar cand am ajuns in liceu nu prea mai citeam. Asta poate din cauza lecturilor de la scoala, pe care le consideram plictisitoare, desuete (si inca am aceeasi parere). Nu neg ca avem autori romani valorosi, dar pe mine carti gen Ion sau Neamul Soimarestilor nu ma reprezinta, nu ma regasesc in ele.
    Ma gandesc ca, alaturi de parinti, si profesorii de limba romana ar trebui sa-i indrume pe elevi, sa le recomande carti interesante, accesibile pentur varsta lor, ca sa le trezeasca interesul.

    • Roberts zice:

      si eu zic la fel:) invatatoarea Oanei chiar incurajeaza copiii sa citeasca, duce munca de lamurire, se implica…cat despre anii de liceu am trecut prin acceasi situatie ca tine, lecturile obligatorii imi placeau si nu prea si am fost tentata sa renunt. noroc de alti factori adica familie, anturaj ca am fost indrumata si incurajata. daca era dupa profesori, ramaneam cu Eminescu si Preda cel mult…

  4. ovi zice:

    imi amintesc… prima carte de la boblioteca… fram ursul polar…
    inca din scoala generala insa… am citit o multime de carti politiste… nefolositoare.. timp pierdut…
    imi amitnesc insa cu mare placere despre… baltagul… padurea nebuna… padurea spanzuratilor… ion… rascoala… jocul cu moartea… carti romanesti cu o sesnsibilitate deosebita…
    astept sa povestesti peste ceva ani… despre lectura preferata a oanei…

    • Roberts zice:

      🙂 cam astea-s si lecturile mele preferate din acele timpuri. singura mentiune e ca „Pa durea spanzuratilor” mi-a cam dat de furca, pur si simplu ne-am chinuit reciproc:d „Ion” e number one fara doar si poate, sta si acum pe noptiera, la-ndemana:) Cat despre Oana, sper s-o atraga cartile si mai incolo iar eu sa fiu zdravana si s-apuc sa mai scriu pe blog:) frumos comentariu am primit de la tine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s