„Cum sa stimulati zilnic inteligenta copiilor vostri” – Nessia Laniado

Inteligenta

Autor: Nessia Laniado

Categorii:

Psihologie motivationala, Psihologie
Editura: House of Guides [2007]
Disponibilitate:  Librarie online libris.ro

Mi-am dorit sa citesc aceasta carte. Eram intr-o librarie si rasfoind-o am dat peste acest paragraf:

Trebuie sa pastram cu sfintenie riturile, traditiile culturale, ritualurile familiale. Acestea sunt ocazii ideale pentru a ne pune intrebarile cele mai dificile care nu se bucura de un raspuns definitiv, care ii incita pe copii sa caute, sa analizeze si le stimuleaza capacitatea de a-si imagina viitorul, daruindu-le constiinta faptului ca apartin unei traditii de zeci, poate chiar sute de ani.” – pag.141

Semnificaţia conceptului de intelegenţă a capatat de-a lungul veacurilor diferite interpretări. În ziua de azi inteligenţa, conform profesorului  Reuven Feuerstein, vizează capacitatea de a înfrunta fără teamă noul, necunoscutul, surpriza.

Cartea  „Cum sa stimulati zilnic inteligenta copiilor vostri. Faimoasa metoda Feuerstein„, este o calatorie plina de pasiune realizata cu scopul descoperirii mintii copilului.

Autoarea, Nessia Laniado, specialistă în terapia de familie, oferă sugestii pe care fiecare dintre noi le poate aplica cu scopul de a accentua calitătile copiilor si de a le scoate în evidentă talentele.

Pentru noi, părintii, a sti să gândesti cu propriul cap si să pui în practică propriul talent înseamnă a sti să dăm copiilor nostri instrumentele necesare pentru a întelege, a alege în a se deschide si a se arăta flexibili, curiosi, fără teama de a se confrunta cu noul în toate aspectele sale contradictorii si complexe. Practic, putem sintetiza totul denumind-o noua capacitate a individului de a se raporta la cunoastere. – G. Olimpo

Recomand acesta carticică (141 pagini A5), concisă si practică.  Nu abundă în exemple asa cum mă asteptam , însă notiunile teoretice sunt îmbinate echilibrat cu sugestiile practice. Scopul cărţii nu este de a oferi lecţii de inteligenţă, ci de a şti să recunoaştem în gesturile de zi cu zi infinitele ocazii de a îmbogăţi cu gânduri, cunoştinţe, emoţii, simboluri şi cuvinte, viaţa copiilor noştri.

Pornind de la principiile lui Reuven Feuerstein, autoarea sustine un lucru pe cât de simplu pe atât de revolutionar: inteligenta se poate învăta. Contrar teoriilor vremii, Feuerstein afirmă că inteligenţa nu este un bagaj genetic care nu poate fi modificat, ci, dimpotrivă, este o capacitate dinamică, care se dezvoltă, se modifică şi, cu ajutorul unor intervenţii oportune se poate îmbunătăţii şi dezvolta.

Inteligenţa este un har care se poate învăţa şi, cu alte cuvinte, se poate preda!

Punând în aplicare sugestiile sale şi schimbându-ne viziunea privind inteligenţa unui copil, de la moştenire genetică la sămânţă în stare să rodească,  vom putea să nu mai recurgem la împărţirea schematică a fiilor noştri în dotaţi şi mai puţin dotaţi. Noi, ca parinti, trebuie sa cautam  mereu orice element care ne-ar ajuta să întrevedem posibilitatea unei dezvoltări şi să facem tot ce ne stă în putinţă ca să o favorizăm.

Afirmaţiile lui Feuerstein sunt confirmate de cele scrise în Raportul PSR, Physicians for Social Responsability (Medici pentru Responsabilitate Socială) din Boston:

Rezultatele cercetărilor încă în curs de desfăşurare ne fac să credem că marea majoritate a copiilor, dacă primesc încurajări suficiente şi sunt susţinuţi, sunt în stare să obţină, în orice domeniu, rezultate superioare nivelului mediu. De aceea e important să subliniem încă o dată că nu există nici o dovadă empirică prin care să se arate că asemenea rezultate depind de particulare avantaje genetice. Majoritatea copiilor, dacă primesc stimuli şi încurajările necesare, sunt în stare să atingă un nivel ridicat în orice activitate.

La libraria Libris gasiti si alte carti ale autoarei Nessia Laniado:
Cand copilul plange Copiii siguri pe ei insisi
Copil fericit
In loc de televizor

13 gânduri despre &8222;„Cum sa stimulati zilnic inteligenta copiilor vostri” – Nessia Laniado&8221;

      • Maria zice:

        iei o pastila ca sa-ti stimuleze activitatea celebrala (glumesc) sau vitamine, de ce nu ar functiona? saaau… – lipsa de idei🙂
        oricum, eu sunt sigura ca fetele tale, vazandu-te ca citesti atat de mult si bine o sa te imite instant dupa finalul clasei intai😀 eu sunt adepta creintei ca educatia face totul, mediul in care cresc copii, exemplele pe care le au in fata ochiilor zi de zi; desigur, conteaza si genetic ce temperament au, nu?
        M-am cam bagat ca musca-n lapte. Cu siguranta tu stii mult mai multe🙂

      • roberts zice:

        nu te-ai bagat deloc:) asta mare, in clasa a I-a, citeste cursiv si-i talentata la litere…deocamdata. e interesata de cartile ptr. varsta ei si-i face placere partea asta. cealalta mica, e pusa numai pe sotii si-i mai nebunatica, ii mai citesc seara cand vrea ea….o sa vedem in timp…eu am inceput sa citesc dupa 8-9 ani, ma si plictiseam groaznic:d

    • roberts zice:

      citesc genuri diferite:) sunt atatea carti de citit, unele cu dedicatie pentru mamici:) chiar daca nu esti mamica, poti s-o citesti, nu strica plus ca are niste informatii care ajuta oricui:)

      • ionela zice:

        stiu, am mai citit despre..dar..stii ..cartile ..ca si tot ce se intampla in viata noastra…au rolul lor bine definit. si de fapt in fiecare etapa esti pregatit sa intelegi un lucru sau altul.asa si cu cartile..cred ca fiecare gen are momentul ei..ca te mai opresti din drum si mai recitesti o carte dintr un anumit gen care ti a placut candva, e partea a doua..de aceea zic asta..in prezent simt nevoia acuta de a ma cunoaste bine bine pe mine..ca sa pot intelege..de fapt lumea…

  1. Mélanie zice:

    Bonjour roberts!🙂

    A avea un copil e si ramâne alegerea vietii noastre, THE choice-LE choix, caci restu’ devine secundar, uneori derizoriu dupa… Un copil NU „cere” sa vina pe lume, asa ca noi, ca parinti avem datorii si obligatii fatza de el/ei, nu vice-versa! Nu-l/i facem pentru noi, ci pentru ei-însisi, nu sunt (în) „posesia” noastra, nu ne apartin!

    Long story, very short: ne-am crescut si educat cei doi copii(old babies now!) fara nici-un ajutor „extern”… i-am fi putut numi Désiré(e) pe-amândoi, dar am ales alte prenume!🙂

    Nu stiu daca s-au tradus în România 2 best-sellers-e aci, adevarate „biblii” pentru câteva generatii:
    „J’attends mon enfant” & „J’élève mon enfant” de Laurence Pernoud(RIP)… m-am servit de-ambele cu succes, ca si de cele scrise de Françoise Dolto, la fel de utile si populare

    cunosti acest site?…

    http://www.magicmaman.com/

    • roberts zice:

      intr-adevar, copiii nu cer sa vina pe lume, noi ni-i dorim!!! buna alegere daca esti dispus sa faci sacrificii si accepti ca sunt persoane independente:) felicitari ca voi ati reusi sa-i cresteti singuri (cum ii cheama?) si ca ati acceptat ideea ca nu va apartin…ale mele sunt mici si ma bucur de ele, de tot ce implica copilaria lor…acu caut si cartile recomandata si scormonesc prin site! multumesc de incurajari si de recomandari!:) soare, soare:)

      • Mélanie zice:

        @roberts,

        nimic din ceea ce vom fi facut pentru copiii nostri nu-i considerat „sacrificiu” sau „renuntare”, stii zicala aia:”daca-n viata le-ai avea pe toate, un’ le-ai stocka?!”…😀 deci am încerat sa-mpacam si capra(sunt „capricorn”!) si varza(e „varsator”!)…🙂 Sigur ca nu exista parinti perfecti si metode-miracol ce merg „zeiss” cu toti copiii! Ideea ca nu ne apartin, ca vreo mobila sau o pereche de sosete(LOL!) a fost de la început constientizata, deci acceptata. Într-un cuplu unde realtiile sunt bazate pe dialog, comunicare, încredere, bun-simtz si respect reciproc, chiar daca se ivesc dezacorduri inerente, inevitabile, le vom fi discutat calm, „la rece”, fara ton ridicat si condescendentza, încât copiii nostri-adulti ne mai tachineaza now and then, ca pe vremuri:”papa, maman, cum de voi nu va certati niciodata ca alti parinti?!”😀 Le-am oferit afectiune, întelegere, devotament parintesc, respect, 24/24, far’ s-asteptam în schimb statui sau medalii…😀 ne sunt recunoscatori, atasati, afectuosi, demonstrativi, ca noi!🙂 Evident ca vom fi fost fermi, categorici, inflexibili când erau copii si-adolescenti, dar mereu cu explicatiile de rigoare si/sau de circumstantza, simple, pe întelesul vârstei lor – caci fii convinsa ca-s capabili sa-nteleaga – dupa ce le interziceam câte-ceva sau nu cedam capriciilor… pe moment, ne detestau(LOL!), dar ulterior si-n prezent, râd de ei-însisi, ne dau dreptate…🙂 Le-am spus mereu adevarul despre orice ne-au întrebat, cu-aceleasi cuvinte/fraze simple sau simpliste, gândindu-ne ca aveau/au deplina încredere-n noi si ca daca le-am fi „servit” gogosi, ne-ar fi explodat în figura, sooner or later, cu efecte secundare grave… Precizez: una e sa îi minti, alta-i sa omiti a le spune. Far’ sa practic pédo-psihologia de 2 centime de euro: ca adulti echilibrati, toti suntem rezultatul sau consecintele relatiilor pe care le-am avut (ori ba!) cu parintii nostri… Deci avem doi copii-adulti autonomi, independenti, care nu fumeaza, rareori beau alcool(socially, ca noi!), au vieti profesionale si personale stabile… Se consulta cu noi, în multe si marunte, altfel ne „abtinem” de la sfaturi ne-solicitate si-alte „lindicatii pretioase”…😀 =))

        A propos de numele si/sau pozele membrilor familiei mele, NU le-am pus si NU le voi pune niciodata pe net, dar… ti le pot „divulga”(LOL!) en privé…🙂

  2. roberts zice:

    Doamne, cum poti sa scrii!!! si demn, si frumos, si sincer, si inteligent….mi-ai dat o lectie de viata, nu altceva:) nu-ti spun asta ca sa te perii, n-am timp de asa ceva si nici scopuri ipocrite. am scos mesajul tau la imprimanta sa-l vad cand m-or apuca nervii sau cand sunt derutata…oricate carti as citi, oricata pagini ar vedea ochii mei, mai rar asa ceva! copiii tai, ai vostri, sunt niste norocosi – fara modestie, puteti sa le-o spuneti! inca ceva: citindu-ti blogul, puteam sa jur ca ai 25-26 ani, ai un spirit liber si neinfrant!

    • Mélanie zice:

      @roberts, merci, ma coplesesti, sincer… am scris cu tastele sufletului, banuiesc…🙂

      Cum sa am 25-26 ani, nu mi-ai vazut pozele (de) la coloana mea?!😉 Blogul nu-i al meu, cei 2 prieteni adorabili – Ado-Motek si Raluca(inlarg) – m-au invitat sa scriu acolo acum un an juma’, mi-au acordat libertate totala si-am acceptat… E unicul blog-ro pe care scriu periodic si-atâta!🙂 Da, ai sezizat la fix: I’m a free spirit… nu mi-e teama de nimeni, de nimic în viata!🙂 Ma bucur ca nu te-am „ametit” prea tare cu postarea mea si-ti multumesc pentru tot! Pe curând!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s