„Al cincilea copil” – Doris Lessing

Ce te faci daca-ti propui sa duci o viata simpla, cu multi copii si prieteni in jur, cand faci tot ce se poate uman pentru asta si, in schimb, ajungi in final la un rezultat exact invers? Ce te faci cand nu poti renunta la copilul-monstru, cand il iei acasa ca sa nu-l omoare altii iar membrii familiei tale te cred pe tine o criminala? Cum reactionezi cand ceilalti copii ai tai nu te inteleg, nu-ti aproba devotamentul fata de fratele lor anormal si se indeparteaza de tine? Cum te-mpaci cu esecul vietii tale, cu un mariaj devenit conventional si cu un adolescent-problema care nu e inca adaptat si stii ca nu va fi vreodata? Acestea sunt intrebarile-cheie ale cartii lui Doris Lessing, intrebari cu care se confrunta eroina feminina, Harriet, sotia lui David Lovatt si mama a cinci copii. Al cincilea copilHarriet si David se cunosc la o petrecere si sunt atrasi irezistibil unul catre celalalt. Desi initial parea ca-i uneste doar parerea lor despre sex, ei formeaza in scurt timp un cuplu solid si-si doresc cu inflacarare copii multi si traiul in doi convinsi fiind ca „viata in familie este garantia fericirii„.- pag.11. Ei cumpara o casa mare unde organizeaza petreceri de lunga durata si repede vin pe lume copiii lor: Luke, Helen,Jane si Paul. Pana aici, familia lor e una fericita, copiii cresc normali si sanatosi, cu sprijin din partea lui Dorothy (mama lui Harriet) si a lui James (tatal lui David ofera sprijin financiar considerabil).
Totul se schimba o data cu sarcina neasteptata (si nedorita chiar) a lui Harriet: copilul e nelinistit inca din viata intrauterina, ea nu se poate odihni, are dureri inexplicabile incat ajunge sa-l numeasca dusmanul si suporta cele opt luni de graviditate numai cu ajutorul sedativelor. Nasterea e grea si inca din primele clipe de viata Ben e altfel – nu arata a sugar, are pielea galbejita, infatisarea lui e greoaie, nefireasca si pare un soi de pigmeu. Comportamentul violent al micutului transforma atmosfera din casa, domneste incorsetarea si precautia, petrecerile devin practic de forma iar toti sunt ingroziti de prezenta lui Ben. De aici totul o ia razna: pentru o perioada de timp Ben este luat de acasa si dus intr-un ospiciu dar Harriet nu rezista si-l aduce inapoi.  Nimeni nu-i intelege decizia si n-o aproba. Ceilalti copii se simt marginalizati, se ofera sa faca scoala in internate, petrec vacantele la matusi sau impreuna cu bunicii, au tulburari emotionale (mai ales cel mic, Paul e coplesit de lipsa de afectiune a mamei si tulburat de prezenta lui Ben in casa). David se distanteaza emotional de sotia lui, se ingroapa in munca si-o lasa pe Harriet sa se descurce cu Ben. „De condamnare, de critica si de aversiune: acestea pareau a fi reactiile pe care le prilejuia Ben, emotiile pe care le starnea in oamenii din jurul lui…” – pag.86.  Harriet se crede pedepsită – „Pentru că ne-am închipuit că putem fi fericiţi. Fericiţi pentru că noi am decis să fim fericiţi”.

The Fifth ChildMi-a placut Doris Lessing pentru ca scrie cu pasiune si nu se sfieste sa expuna realitatea dura, cruda cand imprejurarile sunt dezastruoase. Desi sfarsitul cartii mi s-a parut usor in ceata *n-am inteles care-i viitorul  lui Ben, am simtit empatie pentru Harriet, pentru sufletul ei de mama dedicat copilului – monstru. Drama ei se cladeste pe un adevar valabil si-n zilele noastre: frica imensa, groaza si sila ca poti naste/avea un copil anormal. Nu stiu daca l-am urat sau nu pe salbaticul Ben, faptele lui mi-au dat fiori  si batai de inima precipitate dar am inteles-o pe Harriet. Ea face tot posibilul sa-l integreze pe Ben in societate, il trimite la scoala, ii impune reguli, ii gaseste prieteni si anturaj sfarsind prin a fi prezenta constanta din viata lui. Copilul-problema, bietul Ben, n-o va iubi niciodata, atitudinea lui este o combinatie de indiferenta-cruzime-imprevizibil dar Harriet, desi coplesita de prezenta acestui cel de-al cincilea copil, nu renunta la conditia ei de mama a lui si-l impinge spre normalitate. Din pacate, Doris Lessing a lasat sfarsitul cartii deschis fara sa sugereze incotro se indreapta ciudatul Ben si care va fi relatia lui cu restul umanitatii.

Cartea o gasiti la libraria online si in limba engleza.

Anunțuri

17 gânduri despre &8222;„Al cincilea copil” – Doris Lessing&8221;

  1. ionela zice:

    wow..o poveste terifiant de fascinanta.si cand te gandesti ca poate fi realitate..groaznic..eroina principala are un destin teribil, sotul nu o intelege..care e de altfel si tata…copii se departeaza..si din tot ce au vrut sa creeze initial se alege praful…trist..

    • roberts zice:

      si stii ce-i tare interesant: mama constientizeaza toate astea si realizeaza ca efortul ei vis-a-vis de Ben e inutil dar nu se poate opri sa-l integreze in societate. Ben niciodata nu da vreun semn c-ar iubi-o…groaznic…recomand cartea cu mare caldura pentru poveste si senzatiile tari!:)

  2. Hapi zice:

    Ce prolifica esti la citit! 🙂
    Am facut ceva schimbari si as vrea sa-mi spui ce adresa de mail iti apare acum in dashboard cand comentez. Incepe cu h ? 🙂 Daca da, inseamna c-am reusit ce mi-am propus

  3. Andra :) zice:

    Wow, pare o carte dura si trista… M-a dus cu gandul la „Trebuie sa vorbim despre Kewin”, despre care ai povestit si tu acum ceva vreme. Banuiesc ca o mama intelege mai bine genul asta de carti/filme 🙂

    • roberts zice:

      ooooooooooooo, daaaaaaaaaa:) din pacate, doar am vazut filmul „trebuie sa vorbim despre Kevin” dar n-am citit si cartea. Poate iepurasul e destept si se-orienteaza bine”d

  4. Maria zice:

    Un subiect foarte interesant si, cred, controversat. Seamana cu cazurile in care un cuplu are un copil bolnav si se stie ca nu va putea trai o viata normala. Si de acolo intrebarea: Ce faci cu copilu’? Avortezi/renunti la operatii sau il crest in continuare cu constiinta ca nu va avea o viata normala? Seamana, dar nu-i aceeasi idee. Chiar m-ai facut sa vreau sa o citesc. Pare chiar buna si cred ca mi se potriveste. Dupa ce termin ce am acum, o sa citesc si Al cincelea copil.
    ..Si daca stai sa te gandesti, si titlul exprima o discordanta, o rupere a echilibrului. 4-nr cu sot, toti si-au gasit locul, iar al cincilea-buff! -in plus.
    apropo, frumoasa recenzie. 🙂

    • roberts zice:

      uite, nu m-am gandit la faza cu echilibrul! super-punctat. de Doris Lessing nu mai citisem nimic iar „Al cincilea copil” a fost o surpriza placuta. Se citeste si usor si chiar daca subiectul e controversat, cartea m-a relaxat cumva. ma gandesc serios s-o mai abordez pe venerabila doamna Lessing! – prin alta carte de-a ei, of course.

      • Maria zice:

        poate citesti ,,Mitra” ; eu nu am citit-o, dar astazi, cand am fost in oras, m-am uitat dupa cartea Al cincelea copil de Lessing (nu am gasit-o inca, crezi c-o pot gasi la un anticariat? ). Nu am cumparat-o pentru ca eu o vroiam pe ASTA, dar subiectul parea interesant. In fine, cartea este o fabula, iar pe spate scrie ca este vorba despre o lume in care traiesc numai femei. Apre primul barbat si cine-stie-ce reactie au doamnele. Azi am vazut La source de femmes si are un pic legatura…

      • roberts zice:

        waw! merci de sugestie….o trec pe lista de shopping. pana una alta, mai am carti cumparate si necitite, trebuie sa-mi mai temperez cheltuielile. ti-o caut pe net si dau eu un semn de viata:)

    • roberts zice:

      tocmai bola lui e o parte a misterului:) familia lui realizeaza ca e anormal dar medicii/pediatrii spun ca nu e nimic anormal la el, ca trebuie lasat sa se dezvolte in ritmul lui natural. asa ca sunt obligati sa-l duca la scoala, sa-l accepte asa cum e…mama ii mai dadea sedative ca sa-i calmeze furiile…n-am scris multe lucruri in articolul meu ca altfel stricam placerea/surpriza lecturii:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s