„Aleph” de Paulo Coelho

AlephAleph este “punctul unde totul este in acelasi loc, in acelasi timp, o lume spirituala, un univers paralel unde timpul si spaţiu sunt vesnice si mereu prezente.” Cum altfel aş putea să descriu mai bine Aleph-ul?
Este “Aleph” un roman de ficţiune sau o carte autobiografică? Sau si una si alta?
În dedicaţia cărţii întâlnim prima menţiune geografică reală care face referire la un moment semnificativ al călătoriei sale. Novosibirsk este toponimul localităţii în care obţine iertarea necondiţionată de motivaţie a tinerei Hilal.
Primul impuls a fost ca Aleph este numele protagonistului dar nu eram sigura. Tot aşteptând o confirmare, m-am lăsat purtată în acest periplu al descoperirii de sine. Căutarea spirituală cred că devine, dacă nu este deja, laitmotivul scriitorilor contemporani. Toţi ne căutăm originile sau plecăm pe un drum invers, introspectiv, din dorinţa de a ne redescoperi, de a ne reinventa. Întâlnirea cu tine însuţi devine raţiunea existenţei fiecaruia. Viaţa noastră este o permanentă călătorie, de la naştere până la moarte. Peisajul se schimbă, oamenii se schimbă, nevoile se transformă dar trenul merge înainte. Viaţa este trenul, nu gara!
La îndemnul maestrului său spiritual: „Implică-te! Recucereşte-ţi regatul!”, naratorul pleacă într-un pelerinaj al descoperirii sinelui pentru a înţelege că a trăi înseamnă a experimenta, nu a sta să te gândeşti la sensul vieţii. Născut pelerin, aşa cum se declară, el reuşeşte să stea de vorbă cu sufletul său doar în deşert, în oraş, în munte sau pe şosele. Emoţia călătoriei cu Transsiberianul îl aseamănă cu un navigator care pleacă în căutarea unei Mare Ignotum.
Vizionarul însuşi îi prezice metaforic destinul: “sufletul Turciei îi va dărui soţului dumneavoastră toată dragostea pe care o posedă. Dar va vărsa sângele lui înainte de a dezvălui ce caută.” Ce presupune acest lucru? Nici protagonistul nu ştie, însă tentaţia necunoscutului şi credinţa în lumi paralele îl determină să renunţe la confortul fizic şi spiritual, să iasă din cochilia comodităţii pornind într-o călătorie care îl va elibera în final de un trecut zbuciumat şi îl va ajuta să-şi recucerească regatul, acum corupt de rutină.
Cartea abundă de noţiuni referitoare la reîncarnare, revelaţii, ceremonii şi ritualuri prin care naratorul îşi recapătă trecutul, reuşind în această viaţă să-şi întâlnească cea de-a cincea victimă şi să se purifice prin iertarea acesteia în biserica din Novosibirsk.
Întâlnirea cu Hilal, tânăra spalla de la Conservatorul din Ekaterinburg, dă un nou sens itinerariului său. Prin intermediul reîncarnării şi a ritualului inelului de foc descoperă că cea care a venit să-l salveze este, de fapt, femeia pe care cu cinci veacuri în urmă o condamnase la moarte printr-un gest de laşitate.

„Aleph” e o carte frumoasă în care concepte din culturi diferite sunt reinterpretate, în care Inchiziţia şi reîncarnarea sunt explicate în faţa laptopului pe parcursul unei călătorii cu Transsiberianul, în care protagonistul luptă cu sine pe Drumul păcii pentru a risipi tot ce acumulase şi diluase imaginaţia sa în prezenţa unei femei frumoase.

Original sau nu, Paulo Coelho se foloseşte de experienţa călătoriilor pentru a îmbina tradiţia cu modernitatea, pentru a topi trecutul şi viitorul în prezent.  Timpul în “Aleph” nu trece. Timpul nu se măsoară aşa cum se calculează distanţa dintre punctul de plecare şi punctul de sosire al călătoriei sale sau cei 9288 de km parcurşi cu Transsiberianul. Nu ceea ce a făcut în viaţa sa trecută îi afectează prezentul ci  ceea ce face în prezent îi va răscumpăra trecutul şi, în mod logic, îi va schimba viitorul.
Aleph nu se poate explica, însă se trăieşte la intensitate maximă!
În tradiţia magică, conform naratorului, Aleph se prezintă în două moduri. Primul din ele, micul Aleph, e un punct în Univers care conţine toate celelalte puncte, prezente şi viitoare, mici sau mari. Marele Aleph se produce când două sau mai multe persoane între care există o anumită afinitate foarte puternică se întâlnesc întâmplător în micul Aleph.

După două săptămâni de peregrinări în căutarea regatului său, discipolul se simte diferit. A devenit regele regatului său, e  conectat cu sine şi cu universal magic din jurul său!

Trăirile adevărate rar pot fi descrise în cuvinte insa semnele sunt cele care îi ghidează paşii naratorului în timpul peregrinărilor. Fragmentul următor, preluat şi de autor, a fost scris de un martor din prezidiu şi descrie conceptul de semn la care se face trimitere atât de des.

Şi brusc Universul părea să fi încetat să se mişte în sala aceea. Atâtea lucruri s-au petrecut: v-am văzut lacrimile. Am văzut lacrimile blândei dumneavoastră soţii, când acel cititor anonim a pronunţat numele unei capele pierdute undeva prin lume.
V-a pierit vocea. Faţa surâzătoare a devenit serioasă. Ochii vi s-au umplut de lacrimi timide, care tremurau în vârful genelor, ca şi cum ar fi vrut să se scuze că se aflau acolo fără să fi fost invitate.

Acolo eram şi eu, simţind un nod în gât, fără să ştiu de ce. Le-am căutat în public pe soţia şi fiica mea, pe ele le caut întotdeauna când mă simt în pragul a ceva necunoscut. Ele erau acolo, dar aveau ochii aţintiţi asupra dumneavoastră, tăcute ca toată lumea, căutând să vă sprijine cu privirile lor, ca şi cum privirile ar putea sprijini pe cineva.
Atunci am încercat să mă fixez asupra Christinei, cerând ajutor, încercând să înţeleg ce se petrece, cum avea să se isprăvească tăcerea aceea care părea nesfârşită. Şi am văzut că şi ea plânge, în tăcere, ca şi cum aţi fi fost notele aceleiaşi simfonii şi lacrimile amândurora s-ar fi atins, în ciuda distanţei.
Şi timp de mai multe secunde nu mai exista sală, nici public, nici nimic. Dumneavoastră şi soţia dumneavoastră plecaserăţi spre un loc unde nimeni nu vă putea urma; tot ce exista era bucuria de a trăi, povestită doar de tăcere şi emoţie. Cuvintele sunt lacrimi care au fost scrise. Lacrimile sunt cuvinte care au nevoie să ţâşnească. Fără ele, nici o bucurie nu are strălucire, nici o tristeţe nu are un sfârşit. Astfel că vă mulţumesc pentru lacrimile dumneavoastră.”

Cartea o gasiti la libraria Libris si in limba engleza.
Coperti_Aleph

27 de gânduri despre &8222;„Aleph” de Paulo Coelho&8221;

  1. Hapi. River_woman zice:

    E singura carte a lui Coelho pe care n-am citit-o (inca) desi sunt sigura ca la drum mi-ar prinde tare bine.
    Indiferent de parerile marilor devoratori de carte (ce-o fi inseamnad si asta)mie intotdeauna mi-a placut Coelho. Da, se repeta o tema dar e de fapt singura tema care ne intereseaza cu adevarat in viata, constient sau nu.
    Veronica se hotaraste sa moara am citit-o intr-o noapte, nu m-am putut culca pana ce n-am vazut daca tipa va mai trai sau nu……..
    La raul Piedra am sezut si-am plans- iarasi, a fost pe placul sufletului meu
    Iar ultima citita (de acelasi scriitor), o am inca pe noptiera – Invingatorul este intotdeauna singur – dinamica si aproape politista. M-a surprins placut

  2. roberts zice:

    eu nu-s o fana Coelho (asa cum imi place Allende si Hemingway, de exemplu) dar nici nu-l evit. „11 minute” mi-a placut mult, mi s-a parut atat de sensibil scrisa…”Invingatorul…” iarasi mi-a placut si-i scrisa bine (adica pe gustul meu:d)…”Aleph” e oarecum atipica, e mai sf-biografica (ce combinatie!) si n-as recomanda-o s-o citeasca prima pentru cei care n-au facut cunostinta inca cu Coelho. dar merita citita si exprima acolo idei inaltatoare dar de bun-simt.

  3. Sorin-Lucian Berbecar zice:

    Dacă tot ai citit ceva de Coelho, nu te duci la examen în vară în locul meu (și ai citit și Allende, ceea ce ar aduce câteva puncte în plus la notă) ? :))
    Am un sentiment că nu aș pricepe nimic din ce a scris, așa că nici nu îmi vine să mă apuc de ceva.
    Pe deasupra, trailerul ală m-a amețit de-a dreptul, ceea ce mă face să cred că și cartea e la fel. Nu mă dau în vânt după realism magic, prefer ceva mai la îndemână… Poate când o să mă chiuie o plictiseală acută și nu am altă carte la îndemână o să-l citesc pe dl. Coelho.

    • Hapi. River_woman zice:

      Hei, permite-mi o sugestie, citeste 2-3 pagini din Alchimistul sau din orice alt roman de-al lui (Aleph nu il pot recomanda ca nu l-.am citit) si o sa vezi daca pricepi sau nu. Eu pariez ca o sa il agreezi -chiar daca n-o sa il placi
      Coelho nu e un scriitor greoi. A fost doar excesiv mediatizat si apoi confundat cu ceva foarte comercial – exact din cauza mediatizarii.

  4. roberts zice:

    adevarul e ca daca as fi vazut inainte trailerul cela nu m-apucam de carte:)) ma debusola complet. cartea nu e atat de aiuristica si se citeste relativ usor! si, da, zi-mi ce facultate faci, ptr. mine ar fi o placere sa citesc ce-ti dau aia acolo:) bafta la citit!

    • Sorin-Lucian Berbecar zice:

      Facultatea de litere: limba și literatura romana – limba și literatura engleză. dă-mi o adresă de mail și îți trimit toate bibliografiile, pe post de sugestii de lectură😉

      Dacă tot m-am plâns de textele ce trebui să le citesc să nu ai impresia că nu citesc nimic sau că m-am înscris și eu la litere doar ca să mă aflu în treabă. Dar pur și simplu nu pot citi tot ce mi se impune.

      • roberts zice:

        n-am zis ca te afli in nici o treaba! intrebarea mea era doar de curiozitate, eu fiind doar absolventa de Politehnica. Acum, stiind ce studiezi, sincer te invidiez. Adresa mea de mail este: iog1006@yahoo.com si chiar astept bibliografia. Nici mie nu-mi place sa fac nimic impus:)

  5. simonacriste zice:

    am răsfoit cartea si probabil tot in librarie o să o citesc:) am ceva carti de Coelho pe acasa dar mi se pare ca uit foarte repede subiectele lor. poate pentru ca scrie pe banda rulanta:)) imi place in schimb ca gasesc tot felul de vorbe de duh prin ele:)

  6. roberts zice:

    asa este, scrie pe banda rulanta:)) in plus, cartile lui nu au actiune complicata si nici nu-s ce profunzime in ciuda subiectelor delicate si a vorbelor de duh din ele…

  7. Andra :) zice:

    Nu sunt fan Coelho, dar am gasit idei interesante in cartile lui. E o lectura usoara, tocmai buna pentru momentele cand vrei ceva mai „light”. Iar „11 minute” mi-a deschis pofta de citit, in liceu🙂

  8. Maria zice:

    Nu am citit Aleph, dar am auzit de ea: peste tot, la metrou, pe strada, in autobuz, existau afise cu coperta cartii si (parca) un citat alaturi. Chiar daca am citit Alchimistul, Veronica vrea sa moara si Invingatorul e intotdeauna singur, (recunosc ca la acea vreme mi-au placut). Acum, privind obiectiv in trecut, imi dau seama ca n-ar mai trebui sa citesc ceva de Coelho. Cred ca scrie cam slabut, iar morala deseori e cam cliseistica. In fine, partea buna e ca fara sa vrei, dupa ce citesti asa ceva, pari a fi mai predispus sa actionezi in scopuri nobile

    • roberts zice:

      daaa, Coelho a avut si are inca parte de mult marketing in spate. din puctul meu de vedere mai mult i-a stricat decat i-a folosit. Eu nu-s fan Paulo Coelho, dar dincolo de clisee si de faptul ca nu scrie opere marete, admit faptul ca vorbeste despre viata si partea buna a ei. ma cam pune pe ganduri …din cand in cand, il caut si-l citesc.

  9. Marina zice:

    Din ce volum face parte opera Aleph de Paulo Coelho? Care este timpul desfasurarii actiunii? Si cei care au citit-o, cum vi s-a parut cartea, care sunt citatele voastre preferate de ce va palcut aceasta lectura si care sunt mijloacele artistice care v-a impresionat?Si daca tot ati citit cartea, care sunt personajele din ea ce tip au si cum vi s-a parut? Si care este personajul care va placut cel mai mult? Caracterizati-l! am nevoie de parerile voasrtea si raspunsurile din intrebari, deoarece mi-a spus profesoara mea de romana sa fac un fel de referat despre aceasta carte cu parerile oamenilor. sper sa ma ajutati cat mai repede! Mi-e una mi-a placut foarte mult si as vrea si parerile voastre.

  10. bibliodevafiliala3 zice:

    N-am citit Aleph. Am citit doar 11 minute şi Alchimistul. M-am oprit aici poate am greşit, dar a fost şi din cauză că am simţit cam prea mare presiune şi prea mare concurenţă în lectură. N-am putut înţelege de ce ar trebui să citesc ceva ce este la modă. Cum spuneai marketingul şi excesiva publicitate i-a făcut mai mult rău decât bine. Îi citesc însă, cu plăcere blogul (îl am trecut în blogroll). Recenzia ta este foarte bine scrisă şi cred că-l vei face fericit pe Sorin dacă îi vei citi bibliografia. De multe ori mă gândesc că de aveam blogul sau de citeam blogurile altora pe vremea când eram la facultate, mi-ar fi fost mai uşor. Am terminat acelaşi profil ca şi Sorin, dar nouă nu ne-a dat de citit Coelho🙂 ci mai mult Kafka, Camus, Orwell, Mann … La un moment dat simţeam că nu mai pot citi despre atâta moarte şi depresie, despre atâta boală. Totuşi, acum, privind retrospectiv, îmi dau seama că fiecare dintre autori a contribuit, prin opera lecturată, la clădirea unui altfel de orizont.

    • Roberts zice:

      mie nu-mi place Coelho in mod deosebit, dar nici nu-l evit. stiu ca Sorin il are in lista de lecturi:) din pacate, eu n-am facut facultatea voastra, mor de ciuda ca n-am studiat ce mi-ar fi placut. asa ca, indiferent ca era moarte, depresie, chestii triste, tot va invidiez putin (in sensul bun al cuvantului):)

      • bibliodevafiliala3 zice:

        Tie ţi s-ar fi potrivit foarte bine acest profil. Chiar mă mir că nu l-ai urmat. Totuşi, din punct de vedere material, probabil alte specializări oferă mai mare deschidere şi un salariu mai atractiv. Oricum faci excelent ce faci şi indiferent ce ai terminat nu se vede că n-ai fi absolvit un profil filologic.

      • Roberts zice:

        multumesc foarte mult! din pacate, am ajuns la concluzia ca studiile facute nu mi se potrivesc deloc…mi-a placut mult sa citesc si m-as fi indreptat spre filologie daca profesorul de romana mi-ar fi dat o cat de mica incurajare. nu m-a indrumat deloc, chiar ma ocolea (nu stiu de ce nici acum) iar la BAC a banuit ca am copiat:(( luasem nota mai mare decat olimpica clasei. acum nu mai conteaza, a trecut prea mult timp dar am marele regret ca nu am studiat ceea ce mi se potrivea mai bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s