„Ora albastra”

Pret in Ro:27 lei, promotie la librarie online cu 21,6 lei
Roman recompensat cu Premiul Herralde in 2005
Autor: Alonso Cueto –  nascut la Lima in 1954, a scris volume de povestiri, romane, teatru,
eseuri si biografii literare si este castigator a numeroase distinctii literare. De altfel,
scriitorul spune : „M-a interesat întotdeauna să cunosc cum se comportă oamenii în faţa
răului şi de ce fac asta. Scriu cărţi pentru a explica de ce oamenii iubesc, se omoară
şi mor„, a mărturisit autorul, precizând că „un scriitor nu scrie ce a trăit, ci ceea ce
şi-ar fi dorit să trăiască şi nu a trăit„.Ora albastra

Si asa a facut si in „Ora albastra”. Povestea e relativ simpla dar cu implicatii emotionale profunde.
Povestitorul, dar si personajul principal al cartii, este
avocatul Adrian Ormache, un om de succes in Lima anilor ’90. El are o familie reusita, formata din sotia, Claudia si cele doua fetite , Alicia si Lucia. Viata lui merge in virtutea inertiei, cabinetul de avocatura scoate profit, au parte vacante de vis in strainatate cu/fara ajutorul socrilor. Totul se schimba o data cu moartea mamei sale si reintalnirea cu fratele sau, Ruben. Adrian are parte de o descoperire uimitoare: afla ca tatal sau, (cu care el n-avea o relatie prea stransa si care, la randul lui, murise de cativa ani) ofiter de marina, fusese de fapt un tortionar fara mila dar se indragostise in mod neasteptat de o prizoniera indiana pe nume Miriam. Desi nimeni nu-l incurajeaza, Adrian hotaraste s-o gaseasca pe Miriam si sa afle adevarul despre relatia dintre ea si tatal lui. Dupa o frenetica cautare, o intalneste pe Miriam si pe baiatul acesteia, Miguel, leaga la inceput o cvasiprietenie cu aceasta, sfarsind prin a se indragosti de ea. Incearca sa afle daca Miguel este fratele sau vitreg iar Miriam se eschiveaza. Cand credeam ca urmeaza o previzibila poveste de dragoste adulterina, autorul ne surprinde din nou: enigmatica Miriam moare in urma unui atac de cord (sau se sinucide, asa banuieste Adrian) iar Adrian devine absent, distrat, obsedat de fascinanta dar disparuta Miriam si , ca urmare, rupt de rutina familiala. Continua sa se-ntalneasca cu Miguel, ca substitut al prezentei lui Miriam, il duce la psiholog, il ajuta cu bani si cu studiile si, desi nu sunt prieteni in adevaratul sens al cuvantului, Adrian Ormache se obisnuieste cu prezenta constanta a lui Miguel in viata lui.
La finalul romanului il gasim pe protagonist in mijlocul familiei, alaturi de sotia sa Claudia si cu aceleasi preocupari ca la inceput dar constient de „pasiunea resemnata a obisnuintei„.- pag.238  .

Alonso Cuerto e un scriitor al contrastelor: viata indestulata a celor bogati din capitala tarii prin comparatie cu traiul mizer si umil al celor saraci, suflete ranite in urma razboiului in antiteza cu ignoranta, indiferenta fata de ce-au patimit altii, concediile luxoase ale privilegiatilor in paralel cu lupta pentru supravietuirea de zi cu zi ale celor din cartierele sarace ale Limei etc. Totul e povestit alert, pasionant, cu descrieri laconice dar nu neaparat superficiale. In treacat aflam despre adevarati eroi, oameni curajosi care au infruntat teroarea si durerea in mod demn, adevarate exemple de moralitate in vremuri de violenta si suferinta: „..…Toti acestia existasera, respirasera sub bolta cerului de deasupra mea. traisera atat de aproape de mine. Si acum aproape nimeni nu mai stia de ei. Nu existau. Nu erau nimic. Amintirea lor era o tacere uriasa pe un drum de munte. Aveau sa mai fie evocati o vreme de catre putinii oameni care au fost de partea lor. De cealalta parte, oameni de cealalta parte.” – pag.219. Din punctul meu de vedere, Adrian Ormache este eroul romanului: el este cel care pare dispus sa renunte la confortul oferit de profesie si de bani si pleaca sa afle secrete, sa-si cunoasca poate tatal mai bine si sa-i inteleaga comportamentul, el are o legatura extraconjugala tocmai cu cea care-i tulburase si inima tatalui sau candva, el ajunge in situatii limita dar isi depaseste inertia si vulnerabilitatea si ajunge sa se cunoasca si sa accepte trecutul cu toate neajunsurile si dramele aferente.

4 gânduri despre &8222;„Ora albastra”&8221;

  1. dancer zice:

    am citit si eu cartea asta cand eram in concediu, iarna de sarbatori, si mi-a placut dar ceea ce spunea Mario Vargas Llosa mis-a parut exagerat. tie ti-a placut asa de mult????

    • roberts zice:

      ce pot spune? mi-a placut cartea, cred ca se vede si-n postul meu. e drept ca poate Vargas Llosa poate a exagerat putin, dar asa mi se par toate comentariile de pe coperta spate.

  2. bibliodevafiliala3 zice:

    Cred că trebuie să fie interesantă o asemenea carte în care călătoria iniţiatică să-l readucă pe participant în acelaşi loc, deşi cu sentimente diferite şi conştientizarea resemnării. Este o carte apropiată vieţii unde, nu-i ca-n cărţi şi filme – de obicei pierzi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s