„Ceaunul”

Ceaunul
In timp ce afara parca nu se mai termina iarna, eu am reusit sa termin in doua zile cartea „Ceaunul” de Kiyoko Murata. De fapt, e mult spus 2 zile, am citit-o in 4-5 ore dar cu intreruperile de rigoare (job, copii, treaba domestica etc.). Mare efort n-am facut, cartea are 92
de pagini si a aparut in colectia „Cartea de pe noptiera”. Naratiunea decurge lin, in stil japonez
ca stil de a povesti si are putine personaje. Totul e concentrat in jurul unei adolescente de 17 ani, Tami, nevoita de imprejurari sa petreaca vacanta de vara alaturi de un fratele ei si de doi verisori la bunica lor. Tami isi asuma sarcina de a gati si printre diverse arome si feluri de mancare afla adevaruri dureroase, secrete de familie, intamplari vechi, toate filtrate prin memoria indoielnica a bunicii. Mi-a placut atmosfera linistita a cartii: Tami nu se supara pe bunica, nu are resentimente, doar este uimita de ceea ce afla si accepta dezvaluirile acesteia ca fiind normale. Autoarea a scris un roman dar eu aveam senzatia ca citesc poezie, atmosfera e de basm, secretele se imbina cu descrieri stranii si cugetari neasteptate („Mortii sunt niste fiinte ciudate.”).

„Ceaunul” m-a cucerit.

7 gânduri despre &8222;„Ceaunul”&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s