„Viata mea” – Charles Chaplin

chaplinViata  mea” de Charlie Chaplin, o carte evident autobiografica. Foarte interesanta, desi exprimarea este simpla iar personajul in sine a fost un om complex. Cine a vazut filmele acestui mare actor si scenarist stie despre ce vorbesc. Filmele lui nu au fost doar niste comedii spumoase, simteam mereu ca dincolo de hohotele de ras si de gag-urile inedite ramanea inevitabil o nota de tristete dupa ce ecranul se innegrea. Cine a fost Charlie Chaplin, cum de a ajuns atat de vestit si atat de bogat, cum de americanii l-au idolatrizat ani in sir pentru ca apoi sa-l dea afara din tara lor? Cele peste 700 de pagini va ofera toate raspunsurile. Charlie a avut o copilarie nefericita, desprinsa parca din cartile lui Dickens, a fost foarte sarac si a trebuit sa munceasca ca sa aiba ce manca. Tatal i-a parasit cand erau mici (Charlie si fratele lui Sydney au ramas in grija mamei) si apoi a murit de la atata bautura, iar mama a stat mult timp prin aziluri si sanatorii pentru ca grijile si malnutritia au dus-o in pragul nebuniei. Exista momente aparant banale din copilaria lui Charlie care il vor marca si ii vor influenta arta ulterior: ” La capatul strazii noatre era un abator, iar oile treceau prin fata casei noastre, in drum spre macelarie. Imi amintesc cum una a scapat si a luat-o la fuga pe strada, spre amuzamentul spectatorilor. Unii s-au repezit sa o prinda, altii s-au impiedicat. Mi s-a parut teribil de comic. De cum au reusit sa o prinda si sa o duca inapoi la abator, toata realitatea acelei tragedii a venit peste mine si am venit inauntru plangand si tipand la mama: O s-o omoare!  Si ma intreb daca nu cumva acel episod n-a fost premisa viitoarelor mele filme – combinatia de tragic si comic.

Si totusi micutul Charlie razbeste. Pentru ca pune osul la treaba, pentru ca e foarte talentat, pentru ca a avut sansa sa fie remarcat si inspiratia sa-l inventeze pe Vagabond.10200484 Pentru ca s-a lasat ghidat de intuitie, pentru ca a stiut cand si ce contracte sa semneze, pentru ca  avut curajul sa devina independent, pentru ca a continuat sa produca filme mute cand deja filmele cu sonor erau pe val. „...Prin umor putem vedea irationalul din ceea ce pare rational; neimportantul din ceea ce e important. Umorul ne activeaza simtul proportiilor si ne dezvaluie faptul ca în seriozitatea exagerata sta la panda absurdul.” – pag.305

Aceasta carte a fost pentru mine o sansa sa stiu mai multe despre omul Chaplin, despre lupta care a dat-o si despre convingerile lui (chiar si cele politice). A fost nu numai un actor  si un pionier in arta comediei, ci si un om complex, dificil , serios , un antinazist convins, cu o viata bogata, plina de urcusuri si coborasuri. A avut marea sansa sa exceleze in profesia pe care si-a ales-o, dar l-a salvat munca si curajul, autoironia si modestia. A simtit publicul, a trait pentru bucuria cu care oamenii ii urmareau filmele, a revolutionat cinematografia si a ramas nemuritor prin amestecul irezistibil de bucurie pura cu  emotie interioara. Vagabond, Charlot sau Dictator, frizer, chelner sau vanzator, toata lumea il cunoaste, e înca fermecata de prezenta si franchetea lui Chaplin.

Calea vietii poate fi frumoasa si libera, dar noi ne-am ratacit. Lacomia ne-a otravit sufletele – a ridicat bariere de ura in jurul lumii – si ne face sa ne indreptam cu pasi repezi spre nefericire si varsarea de sange. Am facut pasi mari in domeniul vitezei, dar i-am devenit sclavi. Stiinta ne-a facut sa devenim cinici. Inteligenta ne-a facut cruzi. Gandim prea mult si simtim prea putin. Mai mult decat de masini, avem nevoie de omenie. Mai mult decat de inteligenta, avem nevoie de bunatate si blandete. In lipsa acestor calitati, viata noastra va fi plina de violenta si vom fi cu totii pierduti.” – pag.578

Gasiti aici un fragment din acesta frumoasa carte. V-o recomand cu drag.

Lecturi tomnatice…..

Unele mai reusite, altele mai putin reusite. Le voi enumera in ordinea citirii lor si voi incerca sa fiu cat mai explicita vis-a-vis de de sentimentele pe care mi le-au trezit.

  1. Incep cu „Viata dupa viata” de Kate Atkinson, o carte foarte interesanta a carei valoare a fost recompensata cu prestigiosul premiu literar Costa Book pentru cel mai bun roman pe 2013. Aparent, totul se invarte in jurul eroinei principale, Ursula Todd si a deciziilor ei constiente. In acest fel, ea are sansa de a trai diferite vieti, de a experimenta tot felul de circumstante, de la a fi casatorita cu un sot violent si abuziv pana la a-si dori doar sa supravietuiasca in conditii inumane de razboi. Trebuie sa recunosc ca mi-a placut mult prima parte a romanului (adica copilaria Ursulei) si am avut usoare momente de confuzie cand Ursula pivota prin vietile ei. Pentru ca autoarea nu -si cladeste cartea in jurul ideii de reincarcare, ea doar se foloseste de faptul ca suntem suma alegerilor noastre luate in anumite momente cruciale ale vietii. In plus, Ursula se ghideaza dupa intuitia ei si mereu vrea sa scape de sentimentul launtric ca ceva rau e pe cale sa i se intample. Asta nu inseamna ca urmatoarea viata va fi una neaparat mai fericita, pentru ca Ursula repara mereu ceva din viata trecuta, dar  distruge fara sa vrea altceva din noul prezent. Desi 508 pagini mi se par suficiente pentru o singura carte, am ramas totusi cu multe intrebari. Poate ca e si normal asa, dat fiind ca  autoarea stie sa construiasca istorii alternative si sa le tese impreuna pina cand nu mai stim sigur cu adevarat ceea ce este adevarat. In plus, sentimentul de deja-vu adaugat peste amestecul de realitati alternative a facut sa recitesc anumite pasaje ca nu pierd firul cartii si sa ma bucur de experientele Ursulei.  Daca va doriti doar o carte relaxanta, evitati „Viata dupa viata„. Daca sunteti genul care va bucurati de ghicitori si vreti sa fiti surprinsi in ciuda tututror masurilor de precautie, abordati fara teama „Viata dupa viata„. Eu m-am bucurat de aceasta experienta literara si deseori m-am trezit intrebandu-ma „Ce s-ar fi intamplat in cazul in care un singur lucru mic ar fi fost schimbat in trecut ?”

Gasiti aceasta carte la libraria online Libris. Transportul este gratuit si, in plus, la categoria Literatura universala aveti prilejul de a gasi multe carti frumoase.

amintirea-dragostei

2. A urmat apoi „Amintirea dragostei” de Jim Fergus, o carte pe mi-am dorit-o dupa ce am citit prezentarea facuta pe siteul Humanitas. Un tabloul vazut in mod absolut intamplator intr-un magazin gen anticariat, este ultimul cadou pe care un barbat il face sotiei sale foarte bolnave. Dupa moartea acesteia, tabloul este lasat mostenire Isabelei, fiica  ei, iar cartea explica cina l-a pictat si in ce conditii. Subiectul mi s-a parut fermecator dar, din pacate, cartea nu m-a impresionat foarte tare. Pare ca e scrisa fara chef, personajele sunt seci, parca fara viata, iar povestirea la persoana a III-a nu ajuta lucrurile prea mult.  Cele 264 de pagini merg relativ repede pentru ca e vorba de o frumoasa poveste de dragoste dintre o studenta la Arte, o fata drumoasa care provine dintr-o familie respectabila, si un cowboy american ajuns in Franta pentru ca si-a dorit sa lupte in razboi si a fost ranit foarte serios. Tabloul denumit „Orgie” este realizat de acesta fata si ajunge dupa ani buni in acel magazin de mana a doua. Desi i-am dat numai 2 stelute pe goodreads, totusi as dori sa mai citesc ceva scris de Jim Jergus,  poate ca „Amintirea dragostei” nu e cea mai reusita carte a lui.

agonia lui turing

O carte destul de stufoasa pe care mi-am dorit-o din simplul motiv ca e despre matematicianul Alan Turing, mai precis despre circumstantele mortii lui. Am vazut acum cateva luni filmul „The imitation game” si am fost foarte impresionata, cu atat mai mult cu cat nu stiam atunci nimic despre Turing si mareata lui contributie din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Cartea lui David Lagercrantz nu prea are de-a face cu viata lui Turing, ci mai degraba cu moartea lui, dar detectivul Cornell, cel care ancheteaza moartea matematicianului, aduce la lumina multe aspecte din viata lui Turing. Pentru ca i se pare ceva suspect de la inceput, pentru ca e un tip migalos si pentru ca candva iubise si el matematica, detectivul sapa prin viata lui Turing si incearca sa-i reabiliteze numele. In ciuda sistemului ipocrit, a faptului ca pare sa conteze cel mai mult ca Turing a fost homosexual si ca a avut relatii sexuale pe care nici macar nu a incercat sa le ascunda, sa nu minimizam faptul ca Turing a inventat o masina-creier si ca facea tot felul de studii neobisnuite (numarul petalelor unei flori, numarul petelor unui leopard, etc.) „Agonia lui Turing” e  o carte destul de apasatoare pentru ca totul porneste de la moartea dubioasa a matematicianului homosexual, iar  detectivul Cornell nu e nici el o persoana prea amuzanta. Totusi, recunosc ca mi-a placut cartea si ca o recomand cu mare placere. Nu stiu daca izul politienesc e de vina, sau mai degraba cinismul si ironia dintre randuri, dar toata stradania lui Cornell, toata angoasa lui legata in mod absolut incredibil de cea a lui Turing, plus deznodamandul care-i leaga intr-un mod absolut fabulos pe cei doi protagonisti (celebrul Turing  – geniul a carui munca a dus la scurtarea celui de-al doilea razboi mondial si la mult utilizatele calculoare de astazi si detectivul  Leonard Cornell – un om al carui destin a luat o turnura neasteptat de frumoasa cand a incercat nu numai sa dezlege moartea lui Turning, dar, mai ales, sa-i reabiliteze numele si demnitatea) formeaza un puzzle fascinant.

Cam atat, deocamdata. Urmeaza „Zbor deasupra unui cuib de cuci” – Ken Kesey, „Viata mea” – Charles Chaplin, „Ecaterina cea Mare & Potemkin” – Simon Sebag Montefiore, „Casa verde” si „Lituma in Anzi” de Mario Vargas Llosa.

„Sutton” – J.R. Moehringer

Desi n-as fi crezut vreodata ca as citi cu nesat si pofta de zile mari o carte despre un spargator de banci, ei bine, „Sutton” mi-a intrecut toate asteptarile si m-a tinut „acolo” bine ancorata si cu inima batand nebuneste. Stiam ca Moehringer scrie bine, ca are acel ceva care cucereste si seduce cititori in masa mare, si totusi acest periplu, aceasta calatorie prin viata lui Sutton a fost o reala surpriza si o bucurie arzatoare care nu te mai lasa nici sa mananci, nici sa bei apa, nici sa dormi. Finalul m-a descumpanit, aveam senzatia ca n-am inteles nimic, iar dupa cateva clipe de dezorientare am acceptat ideea ca Willie Sutton inca este o enigma, un personaj pe care americanii l-au iubit, dar pe care, în fond, nu l-au cunoscut. Autorul afirma ca „aceasta carte e presupunerea mea” si de aici a pornit drumul catre un erou de poveste nascut intr-un cartier sarac, cu o copilarie marcata de saracie si de abuzuri fizico-emotionale din partea celor doi frati mai mari.

O familie disfunctionala in care mezinul Willie invata sa fie siret, sa observe, sa se fereasca din calea celor mai puternici decat el si sa realizeze ca „… viata inseamna bani. Si iubire. Si lipsa lor. […] Toate problemele sunt cauzate de una sau de cealalta.” (pag. 87) Intalnirea cu frumoasa Bessie, pasiunea si incrancenarea de a o cuceri si de a pastra linga el, e in contradictie cu faptul ca tanarul Willie e dintr-o familie saraca de irlandezi, ca are scoala putina si nici macar un venit stabil. Istet, frumusel, timid, Willie are douazeci de ani, nu are de lucru, nu are sperante sa-si gaseasca de lucru….Apoi dragostea ii ofera un motiv, ii linisteste constiinta si il impinge intr-un vartej periculos al curajului, al inconstientei si al anturajului ambiguu. Frumusetea obsedanta a bijuteriilor, confortul pe care doar banii ti-l ofera, luxul si mancarea buna, toate au un pret. Baiatul cuminte ajunge sa faca 40 de ani de cariera ca spargator de banci si sa fie recunoscut ca un adevarat artist creativ si inovator, un supravietuitor tenace, plin de farmec, cu un zambet poznas. Anii de inchisoare sunt marcati de dragostea lui Willie pentru cartile bune, pentru Socrate sau Platon si de dorinta de a trai frumos atunci cand va ajunge sa fie liber.

„- De unde sa stiu ce merita si ce e pierdere de timp?
-Nimic nu e pierdere de timp. O carte e mai buna decat niciuna. Incet, sigur, una te va duce catre alta cate te va duce la cele bune. Vrei sa plantezi trandafiri cu mine toata viata?
– Nu, domnule.
– Atunci…carti. E simplu. O carte e singura scapare din aceasta lume cazuta. In afara de moarte.” – pag.206″

Cartile, marile idei, bibliotecile, il salveaza pe Willie, il scapa de orele lungi din puscarie , de gandurile negre, de dragostea pierduta….”Inchisoarea e locul in care iti fagaduiesti tie insuti dreptul la viata.” – pag. 20 O lume interioara bogata, motivul pentru care traieste, aceasta e marea descoperire pe care o face Willie in anii lungi de incarcerare. „Cartile nu sunt singurul lucru pentru care merita sa traiesti. Pentru el mai sunt si alte lucruri. Un lucru. Acelasi lucru.”  Cunoastrea, faima, banii, sau dragostea? Va las singuri sa descoperiti si sa-l cunoasteti pe Sutton, acest haiduc american, un Robin Hood modern, fermecator si cu un destin iesit din comun.

„[…] Doar ca sunt atatea lucruri pe care as fi vrut sa le spun. Atatea lucruri pe care n-am apucat sa le spun, lucruri pe care am visat sa le spun, si acum e prea tarziu. O, de mi-ar fi spus cineva cand eram de varsta ta ca trebuie sa spui ce ai pe inima, fara intarziere, pentru ca o data ce clipa s-a dus…ei bine, dusa ramane….” -pag.438