„Dusmanca. Balul” – Irene Nemirovsky

Am auzit de mica ideea ca diferenta de generatii declanseaza pareri opuse care conduc la conflicte. Diferentele de opinii intre parinti si copii, perspective diferite de a privi acelasi subiect, rivalitatea dintre mame si fiice, sunt probleme valabile si in ziua de azi. Autoarea Irene Nemirovsky ataca direct aceste probleme in doua mini-romane, ale caror protagoniste duc o lupta surda cu consecinte iremediabile.

In „Dusmanca” lupta se da intre Francine (*mama) si Gabrielle (*fiica). Exista multa ranchiuna in sufletul lui Gabri, sentiment care apare din copilarie cand i-a lipsit prezenta si implicarea mamei. Aceasta isi neglija in mod constant copilele si era plecata mai toata ziua de-acasa, la cumparaturi, la amanti, la distractie…..Un accident casnic duce la moartea prematura a lui Michelle, sora mai mica a lui Gabri si fiica mezina a Francinei. Intrebarea la care Gabri nu are raspuns „– Si mama ta? Unde e mama ta, micuto?” este doar primul pas in ceea ce va insemna prapastia dintre Gabri si Francine. Nici macar venirea tatalui si imbogatirea rapida a familiei nu schimba nimic din ranchiuna si singuratatea pe care o resimte adolescenta Gabrielle. In plus, prezenta frumosului Charles, devenit ulterior amantul lui Loraine, adanceste prapastia dintre mama si fiica. Tensiunea erotica pluteste in aer iar tansformarea Gabriellei intr-o tanara fermecatoare care vrea sa iasa din plictis duce la formarea unui triunghi conjugal detestabil.
coperta2

In „Balul”, partea a doua a cartii „Dusmanca. Balul„, autoarea restrange aria de desfasurare si diminuiaza  proportiile conflictului. Antoainette sufera cand i se respinge dorinta de a lua parte la primul bal din casa parintilor sai. Simpli parveniti, imbogatiti la minut, ignoranti si insensibili in ceea ce priveste singurul lor copil, sotii Kampf nu-si dau seama ca si-au suparat fiica si vor avea parte de un mare esec tocmai cand credeau ca lumea buna e gata sa-i primeasca printre ei. Stilul direct al autoarei lipsit de prea multa intospectie subliniaza conflictul deschis intre cele doua rivale (mama si fiica in ambele cazuri) si avalansa de urmari cand fraiele sunt scapate. Scena e acaparata de sexul slab, personajele masculine fiind doar prezente auxiliare care nu sesizeaza razboiul tacut din jurul lor. Minciuni, mizerie morala, parveniti, tradari si jocuri emotionale in Franta anilor ’20-’30 au fost suficiente ca sa-mi capteze atentia si sa citesc cu sufletul la gura aceasta carte.

La aceasta librarie online o gasiti la pretul de numai 19 lei. „Dusmanca. Balul” se incadreaza la categoria beletristica, iar daca doriti si alte romane gasiti aici multe oferte si subiecte interesante. În plus, transportul este gratuit. Ca sa va faceti o idee puteti citi un fragment aici si o altã parere aici.

„In miscare. O viata” – Oliver Sacks

N-am citit foarte mult si nici prea mult spor la scris aici n-am avut. Sper sa remediez situatia, de fapt mi-am propus ca in a doua jumatate a lui 2016 sa fiu mai harnica si mai eficienta. Voi face zilele acestea o trecere in revista a cartilor despre care n-am apucat încå sa scriu, mai ales ca cele mai multe chiar mi-au placut. Prima dintre este „In miscare. O viata” – Oliver Sacks, o carte scrisa in ultimele luni de viata ale autorului. Afland este foarte bolnav si ca se apropie de moarte, Sacks rememoreaza cu duiosie si sinceritate anii frumosi ai copilariei, tineretea tumultuoasa si maturitatea aducatoare de intelepciune si marcata de dragostea adevarata. Desi credeam ca nu voi pricepe mare lucru (in fond cartea este plina de notiuni medicale, de notite si de termeni specifici neurologiei si fiziologiei), pot spune scrisul lui Sacks m-a prins inca de la primele pagini si am savurat intelepciunea, energia lui debordanta, curiozitatea nestavilita si dorinta de a intelege, de a cunoaste si de a vindeca.

„În cazul cel mai rãu esti în miscare; în cel mai bun
Fãrã s-atingi vreun absolut, unde sã te-odihnesti
Ajungi tot mai aproape fãrã sa te opresti.” – pag.284

in miscare o viataO carte a carei nota esentiala este sinceritatea si profesionalismul. M-a surprins Oliver Sacks la modul absolut placut, viata lui plina de alegeri fericite si nu numai, faptul ca si-a gasit profesia in care a excelat si pe care a iubit-o atat de mult. Nu stiu cati dintre noi se pot lauda cu acest lucru, dar el a performat si a muncit, reusind sa-si depaseasca propriile slabiciuni (dependenta de metamfetamina) si sa faca un experiment unic in acele vremuri, experiment ramas celebru in lumea medicinei. (vedeti filmul „Awakenings” – 1990). Desi ajunge celebru si este considerat un neurolog eminent, Sacks multumeste pe aceasta cale parintilor sai, profesorilor/indrumatorilor, oamenilor de stiinta care l-au inspirat sau cu care a lucrat si, nu in ultimul rand, colaboratorilor mai putin renumiti (asistenti, infirmiere, bolnavi sau rude ale acestora, etc.) cu ajutorul carora a reusit sa-si finalizeze cercetarile. Mi-a placut si omul Sacks, faptul ca si-a asumat homosexualitatea, ca stia sa accepte oamenii cu defectele lor, ca avea rabdarea sa-i asculte, ca a avut pasiuni provocatoare (mersul cu motocicleta, scufundarile), ca se autoironiza si ca si-a pus inteligenta si timpul in slujba celor bolnavi. La inceputul carierei, Sacks spunea despre el insusi: „Probabil ca sunt prea temperamental, prea indolent, prea neindemanatic si chiar prea neonest ca sa fiu un cercetator bun. Singurele lucruri care-mi plac cu adevarat sunt vorbitul……cititul si scrisul.” – pag.138
oliver sacksAs recomanda aceasta carte mai ales celor care se indreapta spre domeniul medical si nu numai pentru a sublinia faptul evident ca trebuie sa iubesti oamenii ca sa faci aceasta profesie, ci mai ales pentru ca omul Sacks a fost plin de indoieli si de frici, dar nu s-a lasat infrant. El a dovedit ca simplitatea si onestitatea sunt absolut necesare ca sa aduci bucurie in viata semenilor, ca medicina inseamna daruire dar si sentimentul profund de uimire si admiratie pentru ciudateniile vietii. Un volum de memorii pe care l-am citit cu mare placere, care mi-a dat de gandit si mi-a reamintit ca viata este incompatibila cu inertia, ca ea este un amestec irezistibil de miscare cu dragoste si ca fiecare secunda este pretioasa. Intr-o scrisoare scrisa de matusa Lennie adresata lui Oliver Sacks, aceasta ii spunea: „….pari intr-adevar sa fi gasit un tel care sa-ti multumeasca sufletul nelinistit si iscoditor…”(pag.163) – ceea ce va doresc din tot sufletul si voua.

„Regine din umbra. Amante si curtezane care au schimbat istoria” – Maria Pilar Queralt Del Hierro

„Este cunoscuta anecdota cu acel industrias catalan care dintr-o loja a teatrului barcelonez i-a aratat-o sotiei sale pe amanta rivalului sau in afaceri, o femeie celebra pentru frumusetea ei. Rspunsul sotiei este extraordinar:
– Nu e cine stie ce! Imi place mai mult „a noastra”! „

Desi titlul te duce usor cu gandul la tot ce tine de can-can, cartea de fata nu este numai atat. As putea spune ca autoarea s-a documentat serios si a expus fara sa intre in amanunte jenante episoade celebre bazate pe relatii extraconjugale. Suntem atrasi sa stim, sa judecam, sa analizam triunghiurile conjugale, mai ales cand este vorba de persoane importante, printese, regi si regine care au condus regate si au schimbat harta lumii. (*uneori, chiar datorita relatiilor si discutiilor din dormitor).

Dacă există căsătorie fără iubire, va exista și iubire fără căsătorie.” – spunea Benjamin Franklin iar istoria confirma aceasta maxima. Cartea bine documentata a  Mariei Pilar Queralt Del Hierro, aduce la suprafata povesti vechi, de la Curtea de Versailles sau din indepartata Brazilie, si incearca sa redea povesti de dragoste ramase celebre tocmai pentru ca ele nu erau sotii legitime.  Situatii care noua ni se par astazi inacceptabile din punct de vedere moral, erau candva absolut normale si incurajate chiar de parinti. Tolerate sau nu, iubite sau defaimate de familiile regale, femeile din umbra nu numai ca s-au iubit cu printi mostenitori sau chiar cu regi, dar au avut destula putere cat sa influenteze cursul istoriei. Femei ambitioase, deloc inocente, ele au avut sansa de a se afla la locul/momentul potrivit si au profitat de rangul, frumusetea sau inteligenta lor. Unele dintre ele au reusit sa mentina atentia vlastarelor regesti ani in sir, sa se imbogateasca, sa faca copii (*unii chiar au fost recunoscuti legal) si sa-si mentina pozitia la Curte timp indelungat (cazul vestitei Madame de Pompadour ). Altele au cunoscut gloria si prosperitatea, dar sfarsitul lor a fost groaznic (vestita Anne Boleyn, regina lui Henric al VIII-lea, a fost condamnata de catre acesta la moarte prin decapitare; Leonor de Guzmán, s-a iubit cu Alfonso al XI-lea, iar dupa moartea acestuia a fost torturata si apoi omorata). Un caz mai special, si mai actual as spune, este cel al Camillei Parker Bowles, actuala sotie a printului Charles, a caror poveste de dragoste a inceput cand acesta era casatorit cu printesa Diana. Divortul dintre Diana si Charles, urmata de moartea violenta a Dianei a fost urmat in mod absolut surprinzator de nunta Camilei cu Charles si implicit, schimbarea statutului Camillei din amanta urata de popor in sotia acceptata de familia regala si de intreaga natiune.

20 de femei, fiecare cu destinul ei. Amante, curtezane, fete provenite din familii instarite, fecioare frumoase sau macar carismatice, toate au ramas in istorie. Unii le-au considerat pacatoase declarate, altii le-au proclamat adevarate eroine. Sunt chiar pareri ca ele apelau la leacuri vrajitoresti pentru a fermeca sau a mentine flacara iubirii vie sau ca iubeau doar luxul, eticheta si rafinamentul. „Daca il faceau fericit pe monarh, faceau fericit regatul.” – pag. 86 Indiferent care a fost adevarul, lumea nu le-a uitat. Le-a urat, le-a copiat, le-a urat, le-a admirat. Mai putin se cunoaste suferinta lor sau daca au fost într-adevar fericite. Mi-ar fi placut sa se vorbeasca despre ele asa cum tarul Alexandru al II-lea scria despre Katia Dolgorukova: „Ea a preferat sa renunte la distractiile propriei varste si si-a dedicat viata ca sa ma iubeasca si sa aiba grija de mine, fara sa intervina in nici o chestiune. Katia traieste doar pentru mine si se ocupa de educatia copiilor nostri.” – pag.158

Cartea scriitoarei Maria Pilar Queralt Del Hierro face parte din categoria Carti de istorie si o gasiti la libraria online Libris. In plus,  puteti beneficia de pret redus (24,43 lei de la 34,9 lei) si de transport gratuit.