„Euforia” – Lily King

As vrea sa scriu mai mult, dar sunt prea multe simtiri care ma gatuiesc.

Noua aparitie de la editura Polirom, cartea „Euforia” a fost o surpriza cel putin placuta. Recunosc ca am fost atrasa initial de subiect (*prezentat foarte frumos aici) si de faptul ca nu auzisem nimic despre aceasta autoare. Am citit aceasta carte cu multa, multa curiozitate. Domeniul antropologiei imi era complet strain si, ca si cum nu ar fi fost de-ajuns, am avut parte de o poveste foarte frumoasa de dragoste in exoticul teritoriu al Noii Guinee. Eroina principala, Nell Stone, (personaj inspirat dupa Margaret Mead), celebra dupa publicarea primei ei carti, se intoarce in insula pentru a continua cercetarile. De data aceasta, nu este singurã ci este insotita de prea-ambitiosul ei sot, Schuyler Fenwick, (Fenn), ale carui sentimente de dragoste pentru noua lui sotie se impletesc cu o puternica gelozie fata de neasteptatul ei succes editorial/stiintific. Printr-un concurs de imprejurari ei ajung sa se intalneasca cu Andrew Bankston, o mai veche cunostinta de-a lui Fenn, antropolog la randul lui. El traia de cava timp in cadrul tribului Kiona iar faptul ca se intalneste cu Nell&Fenn e cel mai bun lucru care i se putea intampla: „Nell si Fenn imi alungasera orice gand de sinucidere. Dar ce pusesera in loc? Dorinte aprige, un val urias de simtaminte din care n intelegeam mare lucru, un fel de durere care parea a nu fi altceva decat dorinta. Doresc. Intranzitiv. Fara complement. Opusul dorintei de a muri. Dar aproape la fel de insuportabila.” – pag.95

De aici urmeaza clasicul triunghi conjugal, intre Nell si Andrew infiripandu-se duioase sentimente de dragoste. Personal, inclin sa cred ca nu acesta este marele atuu al cartii, ci, mai ales felul cum Andrew se transforma dintr-un om aflat la marginea prapastiei (in fond, fusese atat de deprimat inainte de întalnirea cu Nell si Fenn incat trecuse printr-o incercare esuata de sinucidere) intr-un barbat care va capta atentia sotilor (chiar si Fenn se va innamora putin de Andrew) si, in final, un barbat indragostit de Nell-femeia si de  felul cum aceasta isi face meseria.”Simteam de prea mult timp ca tot ce fusesem invatat sa fac in scrierea academica era sa-mi plec capul , pe cand Nell Stone isi inalta capul si-l rotea in toate directiile. Era stimulativ si atatator si simteam nevoia sa o vad din nou.” – pag. 94 Din acest punct de vedere mi s-a parut inedit felul cum evolueaza relatia lor, de la simple cunostinte ale carui singur punct comun este profesia, la o prietenie care se dezvolta la dragoste si apoi in suferinta si moarte.  Exista o dinamica a emotiilor care n-a putut sa ma lase indiferenta, am aplaudat felul cum Nell interactiona cu membrii tibrului Tam, cum invata sa se poarte cu ei si cum nu se sfia sa invete de la ei, sa-i respecte si sa le înteleagã  obiceiurile. Nell e prezenta luminoasa care misca lucrurile, spiritul proaspat de unde vin gandurile profunde, dar si femeia simpla care-si dorea o casnicie normala si un copil cu sotul ei.  Aparent, „Euforia” e un basm frumos despre oamenii albi care vor sa cunoasca traiul si traditiile salbaticilor. In particular, Euforia e o metafora despre impactul pe care -a produs cunoasterea si despre felul cum oamenii de stiinta au imbratisat necunoscutul si l-au transformat conform propriilor asteptari. Nell Stone a avut propria ei filozofie (*incomoda pentru multi) si a trait conform regulilor ei: „„Și poate că niciodată nu voi găsi pe toate într-o singură cultură, dar poate că pot găsi părți din ea în mai multe culturi, si poate ca eu pot pune piesele împreună ca un mozaic și sa-l dezvãlui în lume.“ Nell vorbeste despre cum apare acel scurt moment de deplina euforie si argumenteaza ca solutia este „sa te descotorosesti de toate ideile tale despre ceea ce ar fi normal.” – pag.61

Va invit sa cititi aceasta carte. Veti avea parte de o experienta seducãtoare, de un schimb de pareri argumentate vis-a-vis de bunatate, forta,dumnezeire, civilizatie, bine si rau. La aceasta librarie online beneficiati de reducere si de transport gratuit.

Anunțuri

„La marginea apei” – Sara Gruen

An aparitie: 2017
Autor: Sara Gruen
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Raftul Denisei
Editie: Necartonata
Editura: HUMANITAS
Format: 200 x 130 mm
Nr. pagini: 352
Traducator: Irina Bojin
Disponibilitate: Libraria online Libris

Am citit candva „Apa pentru elefanti” dar nu-mi amintesc mare lucru (*totusi, stiu sigur ca filmul m-a impresionat), asa ca aparitia acestei carti scrisa de aceeasi Sara Gruen m-a bucurat. Am citit aceasta carte cu mare placere si trebuie sa recunosc ca la final m-a lasat cu o multime de sentimente contradictorii. Pe de o parte, subiectul abordat de autoare mi s-a parut cel putin interesant. Doi tineri casatoriti, Maddie si Ellis, aparent fericiti, pornesc intr-o aventura neobisnuita dupa o cearta groaznica cu parintii lui. Exista o motivatie destul de puternica pentru aceasta calatorie: pe de o parte, Ellis vrea sa-si demonstreze curajul in fata lumii dupa ce a fost refuzat de 2 ori la inrolarea in armata pe motiv ca este daltonist. Pe de alta parte, discutia in contradictoriu cu parintii lui urmata de alungarea lor din casa, ii provoaca un adanc sentiment de nemultumire urmat de ideea de a a gasi monstrul din Less si de a-l filma. Aceasta actiune ar avea darul de a îmblanzi supararea colonelului (tatal lui Ellis) si de a-i reda demnitatea acestuia (lezata in urma cu ani buni in urma unei experiente similare).

” — Semeni cu taica-tau, a zis in cele din urma.
— Poftim? a intrebat Ellis, albindu-se la fata.
— Vanatorul de monstri. In treispatru. Nu m-am hodorogit inca.
Vinisoarele sparte de pe obraji i s-au invinetit. O picatura de saliva i-a sarit printre buze.
Meg a aruncat o privire incruntata spre Ellis, apoi s-a apucat, iar sa stearga tejgheaua.
— Hai, Donnie! a spus. Asaza-te si am sa-ti aduc placinta.
Batranul nu i-a dat nici o atentie.
— Umbli sa prinzi monstrul, banuiesc? Ori ai de gand sa duci lumea de nas cu o fotografie, cum a facut taica-tau?

De aici, urmeaza drumul spre Scotia si aventura propriu-zisa, adevaruri care ies la iveala, betiile crunte ale lui Ellis si schimbarea fenomenala in comportamentul lui Maddie. In acest sens nu voi da nici un fel de detalii, doar va invit la lectura. Am avut parte de cateva suprize urmata de un final partial previzibil. Cartea se citeste relativ usor, capitolele nu sunt foarte lungi, iar povestea nu e foarte incalcita. Daca ceva m-a deranjat, a fost faptul ca in ciuda tuturor intamplarilor personajele nu sunt foarte clar conturate. Accentul cade pe Maddie si pe toata transformarea ei (de altfel, romanul e scris la persoana I, din perspectiva ei) dar sunt confuza in ceea ce-i priveste pe Ellis, pe Hank si chiar pe Angus.  Personal doar am tras niste concluzii vis-a-vis de caracterul si personalitatea lor pentru ca actiunile lor sunt destul de limitate. Din aceasta cauza nici nu pot afirma ca am avut un personaj favorit in „La marginea apei„. Cu Maddie m-am obisnuit incetul cu incetul si mi-a devenit draga abia spre final. Totusi, in ciuda acestor mici detalii, mi-a placut atmosfera din micul sat scotian, felul cum se contureaza o frumoasa poveste de dragoste pe fundalul crud al razboiului si al Europei ravasite de lupte si de apropierea infioratoare a mortii si durerii. Chiar si pasajele destul de dure de pe campurile de lupta, numarul mare de morti si raniti, vestile zilnice de la radio nu fac din „La marginea apei” o poveste sumbra. Dimpotriva, toata tristetea se dilueaza spre final lasand loc sperantei, prieteniei si dragostei. Nu stiu daca as încadra „La marginea apei” în categoria cãrtilor de vacanta, dar in mod clar o recomand celor iubitori de povesti frumoase, relaxante si cu iz clasic. M-am surprins gandindu-ma în timpul lecturii la serialul „Dowton Abbey”,  si nu din cauza subiectului, ci mai ales a atmosferei, a aerului incarcat de mistere si intrigi. Adaugati în acest cocktail si o eroina atipica, o femeie de bani gata predispusa sa-si piarda timpul si sa se distreze cat e ziua de lunga. Ea ajunge treptat sa munceasca într-un han uitat de lume mai abitir ca o servitoare si sa iubeasca un barbat mult sub conditia ei . O poveste de dragoste fara frontiere care se dezvolta in vreme de razboi, o victorie a spiritului si a sufletului dincolo de tradari, egoism si minciuni.

 

„Disparitii” – Jodi Picoult

Descriere carte:

Delia Hopkins are o viata perfecta – are o fiica, un logodnic minunat si se pregateste de nunta. Însa brusc, fragmente de amintiri dintr-o viata pe care nu si-o aminteste încep sa o chinuiasca, si chiar atunci afla un secret care va schimba din temelii viata asa cum o cunostea. Socata si confuza, Delia trebuie sa cearna printre fragmente de adevar chiar daca acest lucru îi va pune în pericol viata, atât ei, cât si pe a celor pe care îi iubeste. Ce se întâmpla când afli ca nu esti cine credeai? Când oamenii pe care îi iubeai si în care aveai încredere se schimba brusc sub propriii ochi? Când îndeplinirea celei mai arzatoare dorinte înseamna sa renunti la ceea ce credeai ca e pentru totdeauna? Disparitii exploreaza ce se întâmpla când viata se îsi schimba cursul pe care îl credeai stabilit, când a face ceea ce este corect înseamna a face ras, când amintirile considerate uitate pt totdeauna se întoarc, amenintatoare. Înca o data, Jodi Picoult mânuieste un subiect dificil si actual cu întelegere, intuitie si compasiune. „

 Aceasta este pe scurt descrierea cartii. Varianta mai lunga este mult mai placuta si mai plina de suspans. E adevarat ca undeva pe la mijlocul cartii, ca cititor  ti-ai format o idee si ca ti-e clar ce va urma. Adevarul gol-golut e ca te inseli amarnic si ca ultimele pagini din carte sunt foarte importante si surprinzatoare. Aceasta este marele atuu al acestui roman, faptul ca initial esti prins intr-o poveste relativ simpla si crezi ca stii cine, ce, cum si de ce a facut. De fapt, nu stii nimic, doar ai senzatia ca stii cine e vinovatul. Marele merit este bineinteles, al autoarei. Ea aduce în prim plan o eroina (Delia), niste amintiri rãzlete (un lãmai plantat, frica irationala de insecte, flash-uri dintr-o calatorie, etc.), un logodnic temperamental cu care are o fetitã adorabilã,  un tata absolut perfect si o stire care strica aceasta fragila armonie: tatal Deliei este arestat pentru ca in urma cu 28 de ani si-ar fi rapit fiica (cunoscuta sub numele de Bethany) aflata în custodia mamei (fosta lui sotie, erau divortati). Delia, alias Bethany, trece printr-o multitudine de stari, alternand de la soc, groaza, uimire si ajungand la dorinta inevitabila de a-si cunoaste mama si de a stabili o legatura absolut fireasca cu ea. De aici, urmeaza partea cea mai frumoasa a cartii, faptul ca Delia trebuie sa inteleaga ceea ce i se intampla, sa-si cunoasca mama si de ce nu si tatal, mai exact motivele  pentru care acesta a facut ceea ce a facut. Exista in „Disparitii” un mesaj absolut firesc (*si ,de aceea, coplesitor), si anume ca orice parinte este capabil de mari sacrificii pentru copilul/copiii lui, chiar daca acest lucru nu este pe placul celor din jur si chiar pare inutil in anumite circumstante. Ar fi mult de discutat pe aceasta tema, dar prefer sa nu va dau indicii si sa va indemn sa cititi „Disparitii„. Desi pare o lectura facila, pot doar sa fac precizarea ca este o lectura antrenanata cu un subiect intrigant si cu o doza de  adrenalinã bine dozatã si cu mai mult substrat decat ati banui. În plus, pentru iubitorii de film, cred ca le-ar place „Disparitii” pentru ca adaptarea cinematografica s-ar mula usor pe un astfel de subiect.

Cum as putea sa te fac sa întelegi ca pentru a-ti oferi viata pe care am considerat cã meritai sã o trãiesti, a trebuit sã-ti iau viata pe care o aveai? „

Gasiti aceasta carte la aceasta librarie online, categoria literatura contemporana, la pret redus. În plus, transportul este gratuit, oriunde în tarã. Personal, imi place foarte mult cum scrie Jodi Picoult. Am citit înainte cu mare placere „O viata de rezerva” si „Vremea plecarii”, iar „Disparitii” mi-a confirmat faptul ca Jodi Picoult este una dintre autoarele mele preferate.