„Belzhar”- Meg Wolitzer

Uneori crezi că oamenii o să continue să existe pentru totdeauna, iar apoi îi pierzi fără niciun avertisment.

Personal, n-as fi crezut vreodata ca mi-ar place o carte din categoria Young Adult. Nu am idei preconcepute, dar young acela ma duce cu gandul la varsta imaturitatii, cand tot ce zboara se mananca. Am citit „Interesantii” de aceeasi autoare si, desi n-am fost tot la fel de entuziasmata ca alti colegi bloggeri, totusi am retinut faptul ca Meg Wolitzer e riguroasa si reda cu constiinciozitate problemele, temerile si incercarile inerente adolescentilor.

belzhar1Nici in „Belzhar” nu face exceptie, eroina principala fiind Jam Gallhue, o fata care nu poate trece peste moartea subita a prietenului ei. Desi a trecut aproape un an de la nefericitul eveniment, Jam e depresiva, nu merge la scoala si s-a izolat in camera ei. Asa ca parintii o trimit la The Wooden Barn, o scoala  pentru copiii fragili emotional si deosebit de inteligenti care au trecut prin diverse experiente si inca au probleme de comportament. Jam va fi aleasa sa ia parte la legendarul curs de Teme Speciale la Engleza, clasa doamnei Quenell. Aici Jamaica va cunoaste si se va imprieteni cu 4 tineri, fiecare cu probleme, fiecare incercand sa treaca peste traumele devastatoare din trecutul lor. Impreuna ei vor citi ” Clopotul de Sticla ” de Sylvia Plath, vor avea grija unii de altii si vor intra treptat in lumea fascinanta numita Belzhar.

Cititi „Belzhar„. E o carte care ridica probleme, dileme morale si ofera sentimente de speranta, da  puterea de a te ridica din pat cand totul pare pierdut. O trauma poate distruge un om matur, poate duce la fragilitate si distrugere emotionala, dar cu atat mai mult la tineri de 15-16-20 de ani maxim. Desi cred ca ideea de baza e geniala si cu impact pozitiv, n-am empatizat la final cu anumite aspecte si neclaritati. (de exemplu, cum d-na Quenell nu a incercat sa inteleaga si sa-si explice rolul jurnalelor personale, legatura amoroasa dintre DJ si Rebecca si ciudat de rapida apropiere dintre Jam si Griffin). Am apreciat in schimb foarte mult schimbarea de perspectiva vis-a-vis de povestea de dragoste dintre Jam si Reeve si felul cum mici detalii, aparent insignifiante, conduc la o cale diferita de interpretare. Trebuie sa recunosc ca Meg Wolitzer a construit in Belzhar o lume suprarealista, dar la fel de bine a realizat o forma de terapie. Belzhar – dragostea – scrisul, o combinatie care a dovedit a fi superpower. (parca asa vorbesc adolescentii, nuuuuuu?)

Gasiti cartea la o librarie online la pretul de numai  26 lei. In plus, transportul este gratuit.

 

„Valea minunilor” – Amy Tan

„….e normal sa ne simtim singuri, asta pentru ca inimile noastre sunt diferite de ale celorlalti si nu stim in ce fel. Cand suntem indragostiti, ca prin farmec, inimile noastre diferite se unesc perfect pentru ca nutresc aceeasi dorinta. In cele din urma diferentele revin, dupa care incep necazurile, apoi vindecarea si, intre acestea, multa singuratate si teama. Daca dragostea ramane in ciuda acestor diferente chinuitoare, trebuie protejata, caci este rara. Asta mi-a spus Teddy si asta e ce aveam si noi.” – pag.500

valea-minunilorvalea-minunilor_1Noua aparitie de la Polirom aduce in prim plan o lume fascinanta, populata de personaje puternice, incercate de viata si al caror destin cu greu ar fi putut fi previzibil. In Shanghaiul anilor 1900 facem cunostinta cu Violet Minturn, o fata ale carei origini chinezo-americane nu-i sunt nici ei prea clare. Stie doar ca mama ei, Lucrezia (zisa si Lulu, dar si Lucia) traieste aici de cativa ani buni si este patroana unei case renumite de curtezane din oras.  Mama si fiica ajung sa fie despartite in urma unui plan marsav bine pus la punct, iar micuta si frumoasa Violet va fi pregatita sa devina cutezana virgina euroasiatica. Mi-au dat batai de inima paginile intregi in care Amy Tan descria cu lux de amanunte ce inseamna si ce implina deflorarea virginelor, ce pregatiri si ce detalii stau in spatele scopului final ca barbatul sa devina indragostit si dependent de farmecele curtezanei (*”daca faci toate astea, pntru el sa va opri timpul in loc cand este impreuna cu tine. Se va crede nemuritor si va dori sa se desparta de bunurile lui lumesti pentru tine.” – pag.166), ce presupune Iluzia Fecioarei Nobile sau jocul numit Iluzia Invatatului Nocturn.  Am realizat cat de mult conteaza sa stii sa combini strategia cu frumusetea, istetimea, rabdarea si promptitudinea in a profita de fiecare ocazie ivita. Mai mult decat orice o fata trebuie intotdeauna sa faca ceea ce este necesar. Si asa va proceda si Violet. Dupa primele clipe de uimire si revolta, dupa ce mintea ei se va obisnui cu ideea ca mama ei a preferat sa o paraseasca, ea realizeaza ca nu are de ales si ca mai bine asculta si invata tot ceea ce Dovlecelul Fermecat e dispusa sa-i arate. La 16 ani Violet se pregateste sa devina o curtezana cautata si cunoscuta, isi va imbogati repertoriul, va trebui sa urmareasca si sa invete semnele, se va feri de carpanosi si va pastra mereu aparentele decentei. Pe scurt, isi va folosi creierul cu la fel de multa iscusinta cum te folosesti si de solduri, si de gura. Dar ce te faci cand te indragostesti cu adevarat de unul dintre clientii tai? Cand el doar te place si te iubeste ocazional ca pe atatea altele? Violet va cunoaste dezamagiri si umilinte, va fi pacalita, batuta si violata, va fi partasa unor experiente care o vor maturiza si va incerca sa prinda din urma fericirea, salvarea cea falsa, iluzia creata in minte, iluzia dragostei. Unei femei al carei motto este „Impotrivire cat se poate, supunere deloc.” destinul ii va oferi multe pietre de incercare: pierderea unui copil, un sot care o va minti si o va pacali, un prieten constant care va constientiza destul de tarziu ca o iubeste si ca vrea sa traiasca impreuna dincolo de averi, trecut sau orgolii. Lumea dura a curtezanelor din „Valea minunilor” are accente de telenovela (asta m-a cam deranjat) dar ceea ce salveaza cu adevarat povestea lui Amy Tan este lejeritatea si bucuria cu care scrie, toate amanuntele si rigurozitatea cu care sunt redate si explicate traditiile si obiceiurile din China. Am citit pe nerasuflate cele peste 500 de pagini chiar daca m-au stanjenit anumite pasaje vis-a-vis de deflorare, arta iubirii si ceea ce presupune expresia: plutind impreuna fermecati. (de exemplu).

Parerea Dianei o gasiti aici.

„Vaduva pentru un an” – John Irving

vaduva-pentru-un-anImi place John Irving. „Hotel New Hampshire” e si acum una dintre favoritele mele, am citit-o si recitit-o de-atatea ori incat bietile coperti arata ca vai de ele. Au urmat apoi „Lumea vazuta de Garp”  si „Pana te voi gasi” , carti cu succes la public si laudate de critici. Normal ca mi-am dorit la un moment dat si „Vaduva pentru un an”, iar prezentarea si laudele de pe coperta-spate m-au influentat si m-au facut sa am mari asteptari de la aceasta lectura. Nu spun ca mi-a inselat toate asteptarile, l-am recunoscut pe Irving in felul cum vorbeste, cum spune povesti pentru oameni mari si cum intr-un mod caracteristic lui atinge teme sensibile ca: singuratatea, moartea, lipsa parintilor, violul si/sau incestul.

858e7be0-d8f4-0132-bfd7-0a13eebe068dTitlul nu spune mare lucru. E clar ca se face referire la o femeie (Ruth Cole), dar nimic nu m-a pregatit pentru viata ei destul de zbuciumata. Primele capitole sunt cele care explica mult din modul cum va gandi si va simti Ruth. Insasi venirea ei pe lume e mai neobisnuita in sensul ca parintii ei au conceput-o in ideea ca va fi baiat (nici nu se gandisera la varianta va fi fata) si  ca va compensa putin din tragedia vietii lor (*ca urmare a unui bizar accident de masina, cei doi baieti adolescenti ai sotilor Cole mor). Desi nu si-a cunoscut fratii, Ruth stie la patru ani multe lucruri despre ei. Casa e plina de fotografii in care apar Thomas si Timothy, parintii nu evita sa vorbeasca despre ei, iar durerea lor a lasat urme adanci. Marion pare ca nu a depasit momentul iar domnul Cole, scriitor ce se bucura de oarecare succes, este dependent de bautura si de relatii ocazionale cu tinere mamici. In acest context, apare Eddie O’Hare, un tanar de numai 16 ani, angajat de catre domnul Ted Cole aparent pentru a-i fi secretar. (Saracul) Eddie se va indragosti iremediabil de Marion, se va iubi cu ea de nu mai putin de 60 ori in acea vara, va deveni el insusi scriitor  si o prezenta constanta in viata lui Ruth. Si ce va face Ruth? Pai, pe scurt, va deveni ea insasi scriitoare (toate cartile ei au un puternic caracter autobiografic) si va incerca mereu sa se obisnuiasca cu ideea ca Marion nu o cauta, ca a parasit-o si ca ea insasi nu a suplinit niciodata pierderea celor doi frati. Dincolo de toate personajele ciudate care apar (prostituate, travestiti, politisti, batrane vaduve rautacioase, tineri care se indragostesc fara de speranta, un criminal in serie, etc.), dincolo de toate situatiile ironico-agresive, exista o anume tristete care impregneaza intreaga naratiune. Desi finalul cartii mai taie putin din sentimentul de fatalitate care a insotit-o pe Ruth si pe toti apropiatii ei, desi exista acolo un copil fericit si o mama/bunica care se intoarce de unde fugise candva ca din pusca, personal n-am putut scapa de ceata aceea cleioasa care m-a invadat si de senzatia puternica de ireal si incertitudine. Cred ca „Vaduva pentru un an” place mult celor care agreeaza povestile de viata pline de sex, sexualitate si violenta.

When you are old and grey and full of sleep,
And nodding by the fire, take down this book,
And slowly read, and dream of the soft look
Your eyes had once, and of their shadows deep;

How many loved your moments of glad grace,
And loved your beauty with love false or true,
But one man loved the pilgram soul in you,
And loved the sorrows of your changing face;

And bending down beside the glowing bars,
Murmur, a little sadly, how Love fled
And paced upon the mountains overhead
And hid his face amid a crowd of stars.” (Yeats)

imaginea de aici.