“Alte glasuri, alte încaperi” – Truman Capote

Prima intalnire cu Truman Capote de la care aveam ceva asteptari. La inceput chiar mi-a placut cum decurge actiunea, cum este descris Joel si bucuria lui de a pleca din casa matusii unde era nevoit sa traiasca. Mama lui moare dupa o lunga suferinta si micul Joel, un copil-adolescent  de numai 13 ani se obisnuieste greu cu gandul disparitiei mamei lui. Singura speranta consta in dorinta lui de a-si cunoaste tatal biologic, Edward, care-l abandonase de mult timp. Asa ca-si face bagajele si calatoreste singur din New Orleans pina in Alabama la conacul unde ii va cunoaste pe ciudata Amy, pe verisorul decadent Randolph si, intr-un final, insusi tatal. Primele impresii nu sunt prea incurajatoare: “…diferenta intre ceea ce se intampla acum si lucrurile la care se asteptase el sa se intample era prea mare. Era ca si cum ti-ai fi cumparat bilet sa vezi un film cu Vestul salbatic si dadeai in schimb de o poveste stupida, romantioasa. Daca ti se intampla asa ceva te simteai, fireste, tras pe sfoara. Si exact asa se simtea el acum.” – pag.104. Asa ca ceea ce urmeaza, adaptarea lui Joel la noua viata si la traiul de la conac, sunt redate intr-o atmosfera formata din confuzii tipic adolescentine si magia din acel colt uitat de lume. Intr-o oarecare masura ajuta si personajele atipice, construite cu migala si descrise minutios. De exemplu, verisorul astmatic Randolph picteaza, stie sa ghiceasca in palma si e o aparitie prin felul lui de a se imbraca. (la prima intalnire dintre ei, Randolph poarta o pijama, peste aceasta avea un chimono cu maneci largi iar picioarele grasulii erau vizibile prin deschizatura sandalelor si aveau degetele date cu lac).  Servitoarea – bucatareasa Zoo devine prima lui prietena desi ii despart niste ani buni, iar experientele negresei nu-i sunt foarte clare delicatului Joel. Cele doua surori, una baietoasa si mereu pusa pe rele, iremediabil atasata de cainele Henry, cealalta – mai linistita dar aflata intr-un  fel de competitie cu sora’sa, dau savoare si ritm prin felul lor de a fi, atat de diferite si amandoua cucerite de prezenta lui Joel.

An aparitie: 2006
Autor: Truman Capote
Categoria: Literatura Universala
Editura: POLIROM
NUmar pagini: 276
Pret: 23,7 lei
Disponibilitate: libraria online Libris
DSCN0413

Din pacate, la un moment dat am devenit nitel confuza. Lungile descrieri, unele complicate si pline de metafore, mi-au solicitat atentia si probabil ca si din aceasta cauza am ramas cu multe intrebari fara raspuns (poate ca o recitire m-ar ajuta). Mi-a placut faptul ca Joel isi cunoaste parintele, se simte eliberat de relatia cu tatal sau si cel mai mult, fuga lui de-acasa si descrierea balciului, a forfotei de-acolo, senzatiile si trairile pe care le are, toate prin prisma pustiului pe cale de a se imbolnavi. “O răbufnire de tăcere îi răspunse ; aici, dincolo, un sunet undeva pe margine ; ploaia ca nişte aripi în cămin, picioruşele şoarecilor pe cioburile de sticlă răspândite pretutindeni, paşii feciorelnici ai celei care urcă şi coboară mereu-mereu scara, şi vântul deschizând uşile, trântindu-le, suflându-i suflarea umedă, acră, în faţă, şuierând în toate camerele ; se lăsa dus de curentul vântului ; capul îi era uşor ca un balon şi-l simţea la fel de gol ; cu gheaţă în ochi, cu spini în loc de dinţi, cu o bucată de cârpă în loc de limbă, văzuse soarele răsărind în dimineaţa asta, dar acum, cu fiecare pas împingându-l tot mai aproape de o prăpastie veşnic pânditoare căscându-se în umbră ( sau cel puţin aşa simţea el ), nu era de crezut că avea să mai vadă un alt răsărit de soare ; somnul era ca fumul, îl trăgea adânc în piept, însă îi scăpa iarăşi în aer, în inele colorate, în pete, în scântei, ale căror flăcări îl ţineau suspendat în aer să nu se prăbuşească pe duşumele . Toate acestea erau avertismente, toate muştele acestea înstelate, rămâi treaz, Joel, în ţara eschimoşilor somnul e moarte, ea e totul, mai ţii minte ? etc ” Casa lui Amy, unde se dadeau candva baluri, o fantoma, catârul John Brown, Hotelul Cloud, o femeie-pitic care molesteaza baieti, doua surori cam zapacite si un travestit fac din romanul de debut al lui Truman Capote o carte originala si considerata și astăzi o capodoperă a literaturii americane din secolul XX. Pe mine m-a cam debusolat Joel cu visele si halucinatiile lui ciudate.other voices, other rooms

“Palatul lunii” – Paul Auster

“I would turn my life into a work of art, sacrificing myself to such exquisite paradoxes that every breath I took would teach me how to savor my own doom. (…) The moon would block the sun, and at that point I would vanish.”

DSCN0391Citindu-l pe Paul Auster, patrund de fiecare data intr-o lume fascinanta. Marele lui merit imo consta in faptul ca porneste de la experientele personale ale unor oameni normali si apoi le transforma aparent lejer in momente absolut remarcabile. De exemplu, in “Palatul lunii” M.S. Fogg este un tanar absolvent de colegiu a carui viata ia o turnura neasteptata o data cu moartea unchiului sau, Victor. Crescut cu devotament de acesta de la varsta de 11 ani (cand mama lui moare in urma unui stupid accident de masina), tanarul Fogg sufera cumplit la moartea neasteptata a unchiului si constata cu oarecare uimire ca se indreapta incet-incet spre faliment. Singura mostenire de la unchiul Victor sunt peste 70 de cutii cu carti, care vor servi mai intai ca simulare de mobilier. Cu o staruinta de laudat, izvorata din dragostea si in amintirea unchiului sau mort, Fogg va citi toate aceste carti si apoi le va vinde intr-un anticariat ca sa poata avea bani de mancare si utilitati. Dupa primele luni grele de supravietuire, tanarul Fogg devine un adevarat acrobat pentru a reusi sa faca fata cheltuielilor si a-si asigura minimul de hrana. Ce urmeaza sfideaza mersul normal al lucrurilor. Dintr-un tanar inteligent, cu studii, iubitor de carti si de arte, tanarul Fogg ajunge un adevarat boschetar, traieste cateva luni in Central Park,  mananca din gunoaie si doarme pe unde apuca, dar nu-si pierde inclinatia spre introspectie si filozofie. Scaparea vine de la un prieten devotat si de la o chinezoaica exotica care-l place din primul moment pe eroul nostru. Dragostea este singurul lucru din lume care poate sa opreasca un om din cadere, singurul lucru suficient de puternic incat sa opreasca un om din cadere. Aici ma opresc cu derularea evenimentelor, pentru ca exact din acest punct urmeaza partea uimitoare si greu previzibila a vietii lui Fogg. Isi va cunoaste tatal biologic, un profesor ratat, o aparitie bizara cu o viata sentimentala cel putin neobisnuita, dar si bunicul – o adevarata personalitate cu un destin absolut fabulos, apoi Fogg se va indragosti si va trai suisurile si coborasurile tipice unei relatii de dragoste, se va imbogati si va saraci, va deschide ochii spre interior si va fi doar o mica parte dintr-un scenariu absolut halucinant si imprevizibil.

moonpalace

De aceea mi-a placut “Palatul lunii” si recunosc ca desi am avut oarecare probleme in a o citi (n-am gasit editia in romana iar varianta in engleza mi-a ridicat niste probleme de traducere) nu puteam sa-mi iau gandul de la ea. A meritat fiecare clipa, fiecare pagina m-a incantat si mi-a satisfacut pofta de lectura, mi-a oferit raspunsuri si mi-a dat de gandit. Pentru ca M.S.Fogg e un personaj, dar e si un mijloc de a incita, de a face cititorul sa iasa din inertie si de a-i oferi alte perspective si moduri de a gandi. Cele patru stele de pe goodreads sunt meritate cu prisosinta si mi-au confirmat inca o data convingerea ca Paul Auster e unul dintre scriitorii mei preferati. N-as schimba nimic din felul lui de a vedea lucrurile si de a le transpune pe hartie si l-as felicita cu toata sinceritatea pentru modul in care destinele se impletesc, cum anumite coincidente sunt semnificative iar constrangerile sociale  devin motiv de iluzii si mod de a simti viata sub toate aspectele ei.

The room was a machine that measured my condition: how much of me remained, how much of me was no longer there. I was both perpetrator and witness, both actor and audience in a theater of one. I could follow the progress of my own dismemberment. Piece by piece, I could watch myself disappear.” – pag.36

imaginea de aici.

Filmele lunii ianuarie

Am pornit anul 2015 cu ceva optimist in dotare si cu dorinta de a nu mai pierde timpul inutil. Zis si facut. Am un program relativ domestic, job, casa, copii, bicicleta printre picaturi, cativa prieteni cu care ne intalnim periodic. In restul timpului, dealtfel putin, prefer sa citesc sau sa vad filme. Am vazut cateva in aceasta luna, dar mi-au placut ceva mai mult urmatoarele:
1. Still AliceStill Alice” (2014) – un film despre memorie, uitare si fragilitatea mintii umane. Incantatoare a fost Julianne Moore in rolul unei profesoare de lingvistica de la Universitatea Columbia, mama a trei copii, o femeie desteapta pentru care cariera si viata de familie s-au impletit armonios. Din pacate, imediat dupa aniversarea varstei de 50 de ani, apar primele probleme. Isi da seama ca uita anumite cuvinte, este dezorientata, ametita, usor incoerenta iar prima vizita la un neurolog si analizele de rigoare dau un diagnostic implacabil: Alice sufera de o forma rara de Alzeiheimer, o forma genetica mai rara si fara sanse de vindecare. De aici, urmeaza partea dureroasa, Alice sufera cumplit, copiii si sotul incearca sa o ajute si se implica emotional in procesul de adaptare si intarziere a bolii. Ce urmeaza e previzibil, dar asta nu inseamna ca a fost si usor de privit. Sincer, cred ca puteau sa faca filmul asta doar cu doamna Moore, are femeia asta o expresivitate care acapareaza tot si nici nu mai e nevoie de prea multe cuvinte sau explicatii. Cred ca e foarte dureros de urmarit aceasta pelicula de cei care au persoane dragi care trec sau au trecut prin asa ceva. Recomand acest film, m-a tinut acolo, atenta, implicata.

2. a good lie“The good lie” (2014) – uffff, si aici este durere, dar in alt sens. Este vorba de problema imigrantilor nevoiti sa plece din tata lor si sa se bucure de sansa de a se adapta in S.U.A. Ca sa fiu mai precisa, este cazul a patru tineri originari dintr-un sat din sudul Sudanului. In timpul razboiului, parintii sunt omorati de catre soldati iar copiii pornesc intr-o lunga calatorie pana ajung in tabara de refugiati. 13 ani mai tarziu, li se ofera sansa de a parasi tabara si de trai in America. Ajunsi aici, sunt ajutati de o consiliera pe probleme de forta de munca (Reese Witherspoon) si de Jack, seful acesteia (Corey Stoll).  Adaptarea nu este deloc usoara iar amintirile si suferintele pe care le-au indurat nu pot fi sterse atat de usor. Poate ca unii ar considera acest film usor pictisitor, dar mie mi-a placut si m-a impresionat si povestea, si  faptul ca poti fi fericit dormind sub cerul liber, si mesajul. Tulburator.

3.the-theory-of-everythingThe theory of everything” (2014)- cine n-a auzit despre Stephen Hawking, de mintea lui sclipitoare si de infinitele ganduri si corelatii, teorii si ecuatii pe care mintea lui le-a facut? Un om de o inteligenta sclipitoare care trebuie sa lupte cu o boala necrutatoare si un diagnostic care-i limitau viata doar la 2 ani din acel moment.  Pelicula prezinta viata lui incepand din momentul in care este student si o cunoaste pe frumoasa Jane, povestea lor de dragoste, casnicia, nasterea copiilor, dar, mai ales, lupta lui cu afectiunea care i-a paralizat treptat corpul. Pe cat de frumoasa este cariera lui, pe atat de puternica este incapatanarea cu care nu se da batut si devotamentul sotiei lui. Mai rar asa sacrificii si asa intelegere din partea unei sotii. Va recomand aceasta pelicula, este remarcabila interpretarea celor doi protagonisti, Eddie Redmayne si Felicity Jones. Filmul mi-a dat si convingerea ca trebuie sa revin asupra cartii (pe care am abandonat-o la un moment dat din cauza detaliilor stiintifice si a prezentei fugitive a prea multor personaje), iar acum am senzatia ca e printre putinele dati cand pelicula e mai reusita decat cartea. (poate ma insel, vedem dupa terminarea lecturii).

4.the-imitation-gameThe imitation game” (2014) – o poveste inspirata din fapte adevarate. Alan Turing, interpretat magistral de Benedict Cumberbatch, este un tanar matematician care va descoperi impreuna cu alti patru colegi cum se sparge codul Enigma, folosit de nemti in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Aceasta descoperire a salvat viata a milioane de oameni si a asigurat victoria Aliatilor. Din pacate, Turing va muri la numai 41 de ani iar meritele si desteptaciunea lui au ramas mult timp necunoscute si din cauza faptului ca a fost homosexual si nu a stiut/nu avrut sa ascunda acest lucru. Nu sunt convinsa daca filmul respecta adevarul sau s-a folosit si a romantat personajul Turing, dar trecand peste aceasta ambiguitate mi-a placut “The imitation game” si felul cum Turing isi pune intrebari, in ce masura el a fost un erou, o masina, un criminal de razboi sau doar un ins destept a carui inventie a precedat aparitia computerelor. De vazut, revazut si apreciat munca secreta, efortul stiintific al acestui om inteligent care a schimbat soarta omenirii si a scurtat cel de-al Doilea Razboi Mondial cu aproximativ 2 ani.

Va las acum, ma asteapta multe filme interesante si sper ca luna februarie sa fie o reusita din acest punct de vedere. Vizionare placuta si o duminica frumoasa!

“Pina la caderea noptii” – Michael Cunningham

Un cuplu matur, Peter si Rebecca, Bea – fata lor, plecata de-acasa, cu o slujba modesta de chelnerita (spre disperarea parintilor). O criza specifica varstei de 40 de ani, criza care pare sa-l atinga doar pe Peter. El, barbat frumos, care se ocupa de o galerie de arta, se lupta cu sentimentul ratarii si al neputintei. E usor plictisit, viata domestica de-acasa decurge linistit, intr-un anume ritm care conduce la comfort si rutina. ” Iata-i pe Peter si pe sotia sa, casatoriti de douazeci si unu (aproape douazeci si doi) de ani, sociabili de-acuma, inclinati spre zeflemea, nu prea mai fac sex, dar nici deloc, nu ca alte cupluri de mult casatorite pe care le-ar putea pomeni el, si da, la o anumita virsta iti poti inchipui realizari mai mari, o satisfactie mai puternica si de nestins, dar ce-ai indeplinit pentru tine nu-i rau, nu-i rau deloc. Peter Harris, copil ostil, adolescent oribil, cistigator a diverse premii doi, a ajuns in acest moment obisnuit, cu relatii, angajat, iubit, cu rasuflarea calda a sotiei sale pe git, ducindu-se acasa.

An aparitie: 2011
Autor: Michael Cunningham
Categoria: Literatura Universala
Editura:POLIROM
Nr. pagini: 264
Disponibilitate: libraria online Libris
Pret: 22 lei
Alte carti scrise de Michael Cunningham: “Orele“, “Craiasa zapezii“, “La capatul pamantului”, “Zile exemplare”
pana-la-caderea-noptii

Asa ca vizita lui Mizzy, cumnatul lui, fratele mai mic al Rebeccai, schimba obisnuita si cadenta unei casnicii aparent reusite. Peter stie ca Mizzy a renuntat la droguri de mai bine de un an si ca vizita lui are scop terapeutic.”Peter stie, de fapt, cum e. E unul dintre tinerii aceia inteligenti, ratacitori, care dupa anumite deliberari decid ca vor sa se ocupe cu Ceva in Domeniul Artelor, dar nu vor, poate nu pot, sa se gindeasca in termenii unei slujbe efective; care par sa-si inchipuie ca tineretea si mintea si vointa vor face sa apara pur si simplu o ocupatie, a carei natura precisa si perfecta li se va dezvalui la timpul potrivit.
Familia asta de femei l-a stricat de tot pe sarmanul baiat, nu? Cine-ar putea supravietui daca e iubit cu atita disperare?

Lupta cu propriii demoni, dorinta de a iesi din monotonie ii provoaca lui Peter tot felul de idei, iar sosirea lui Mizzy, atractia dintre ei si atentia pe care acesta din urma i-o ofera, par sa fie solutia mult-asteptata. Nu urmeaza o poveste de dragoste sau o relatie dintre cumnati, ci, mai degraba o tatonare dintre doi barbati. N-am intentia de a divulga ceea ce se-ntampla, doar ca este interesant modul cum Peter este afectat de dorinta intensa de ceva diferit, de evadarea din viata lui, de fapt. Ca cititoare, l-am inteles si nu prea pe Peter, cred ca un punct de vedere mai obiectiv l-ar avea un cititor. Mi s-a parut totusi fascinant faptul ca, desi pentru mine Peter este un mic ticalos, cu un comportament mizerabil vis-a-vis de sotia lui, de trecutul lor impreuna si de faptul ca nu avea motive prea clare de nemultumire, totusi, in final, mi-a placut acest nemernic rasfatat. Cu Mizzy am alta perceptie, cred ca inafara de faptul ca e un tanar inteligent peste medie si clar neadaptat, pot spune doar ca m-a uimit cat de calculat si nechibzuit poate fi cand urmareste un scop. Recunosc ca am asteptat cu mare nerabdare finalul si acum cred ca a meritat, ultimele 3-4 pagini mi-au satisfacut nevoia de dreptate si de lipsa de ambiguitate. Abia atunci am inteles titlul si faptul ca toata nelinistea lui Peter e doar un pretext in cautarea frumusetii si a linistii sufletesti.

“Scanteia. Povestea unei mame care a crescut un geniu” – Kristine Barnett

Scanteia. Povestea unei mame care a crescut un geniu” este povestea Kristinei Barnett, dar si povestea oricarei mame care-si iubeste copilul mai presus de orice si vrea ca acesta sa aiba o viata nomala. Singura diferenta, remarcabila dealtfel, consta in faptul ca primul ei copil, Jacob (Jake) este diagnosticat de la o varsta frageda cu autism. Pusa in fata acestui adevar teribil si constienta ca orice zi fara un tratament adecvat conteaza, Kristine e gata sa faca orice numai ca Jake sa fie bine. Primele terapii nu au rezultate remarcabile, dimpotriva, Jake pare sa se simta din ce in ce mai rau, izolat in lumea lui si fara sa dea semne ca va deveni un tanar normal. Specialistii au dat verdictul ca Jake nu va putea sa citeasca vreodata si sperau doar ca undeva pe la 16 ani sa fie capabil sa-si lege sireturile.

scanteia-povestea-unei-mame-care-a-crescut-un-geniuNimeni, nici un terapeut, nici un doctor, nu putea preciza cand si daca Jake avea sa ajunga la nivelul de dezvoltare normala pentru un copil. Neajutorati, Kristine si Mike, sotul ei, asista neputinciosi cum multe din capacitatile lui Jake, cum ar fi cititul si vorbitul, dispar pe rand. Faptul ca unui copil de nici 3 ani i se trantesc in fata toate usile si nu i se da nici o sansa de revenire, este dureros si chiar infricosator. Pentru un parinte este groaznic sa ajunga in aceasta situatie si faptul ca ei doi au luat hotararea de a-l retrage pe Jake de la scoala speciala si sa aleaga alt drum, pare o hotarare hazardata si irationala. Din fericire, Kristine si-a urmarit fiul cu mare atentie si a avut incredere  in hotararea ei. “Asa ca m-am hotarat sa am incredere in instinctele mele si sa imbratisez speranta in loc s-o abandonez. Nu aveam de gand sa-mi irosesc timpul sau energia luptandu-ma sa-i conving pe terapeutii si profesorii de la scoala lui sa-si schimbe asteptarile sau metodele. Nu voiam sa ma bat cu sistemul sau sa le impun altora ce mi se parea potrivit pentru Jake. In loc sa angajez avocati si experti si consilieri juridici ca sa obtin pentru Jake serviciile de care aveam nevoie, aveam sa investesc direct in Jake si sa fac tot ce simteam ca e necesar ca sa-l ajut sa ajunga la potentialul lui deplin – oricare ar fi fost acesta.” – pag.19

Asa ca isi asuma riscul, il retrage pe Jake de la scoala speciala si incepe o lupta titanica cu autismul. Ideea ei de baza este simpla: in loc sa-l faca pe Jake sa reuseasca sa faca ceea nu poate, ea se axeaza la idea ca-l ghideaza pe Jake sa faca doar ce ar vrea sa faca. Stie ca baiatul ei este captivat de lumina, de forme geometrice si de litere, asa ca ii incurajeaza aptitudinile si monitorizeaza cu mare atentie progresele si evolutia. Il aduce in contact cu alti copii autisti, organizeaza tot felul de activitati in grup si cu parintii, cauta un spatiu unde-i lasa sa se joace si sa faca sport si nu uita un lucru esential: Jake e inca copil si trebuie sa aiba parte de toate momentele specifice varstei. Nu este deloc usor, Kristine mai da nastere altor doi baietei (din care unul bolnav, care trebuie si el monitorizat si ingrijit), ea insasi se imbolnaveste de lupus, si, colac peste pupaza, incepe criza si trebuie sa infruntre spectrul saraciei. Incet incet, starea lui Jake se imbunatateste si ajunge sa urmeze cursuri de matematica, fizica si astronomie, sa fie considerat un copil-minune si sa fie acceptat la universitate la varsta de 9 ani. El este socotit un copil-minune, cu un IQ de 189 pe scara inteligentei copiilor a lui Wechsler si care poate sa faca orice in viata. Si totul datorita mamei lui, o femeie de exceptie, o mama buna care si-a ajutat copilul ei dar si ai altora (astazi ea conduce centrul comunitar caritabil Jacob’s Place pentru copiii autisti si cu nevoi speciale). Astazi Jake duce o viata aproape normala, studiaza si este curtat de marile centre universitare ale lumii.

Mi-a placut Scanteia, mi-a dat de gandit, m-a emotionat si m-a facut sa realizez cat de norocoasa sunt. As pune cartea aceasta pe acelasi raft cu cele motivationale, de dezvoltare personala, chiar daca nu se incadreaza in genul clasic. In fond, Kristine a reusit acolo unde nimeni nu-i dadea nici o sansa, si-a scos fiul la lumina si l-a facut sa ajunga un tanar cu potential nelimitat.

“Nu vreau sa spun ca fiecare copil autist – sau fiecare copil normal – este un geniu. Dar, daca aprinzi scanteia innascuta a unui copil, iti va arata drumul spre inaltimi mai mari decat ti-ai fi putut imagina vreodata.” – pag.345

“Farame de viata” – Zeruya Shalev

,,Dimensiunile iubirii sunt la fel de ascunse privirilor omului precum dimensiunile divinului”.

farame-de-viata

An aparitie: 2012
Autor: Zeruya Shalev
Categoria: Literatura Universala
Colectie: BIBLIOTECA POLIROM.Proza XXI
Editura:POLIROM
Format: 106×180 mm
Nr. pagini: 480
Traducator: Ioana Petridean
Pret: 33 lei
Disponibilitate: libraria online Libris

Farame de viata” e o carte despre care insasi autoarea, Zeruya Shalev, marturisea cu franchete ca abordeaza o tema dificila. Ea nu se referea la conflictul israeliano-palestinian, ci la tragediile ascunse din universul fiecarei familii. Caci da, fiecare familie, fiecare nucleu e cladit cu greutate, cu sacrificii, cu munca, iar dinamica e si mai greu de descris sau de prevazut. Exista atata fragilitate, atatea sentimente si atata durere care nu leaga neaparat parintii si copiii, ci uneori chiar ii desparte si lasa urme in sufletul fiecaruia. Orice urma de nemultumire, orice forma de nepasare sau indiferenta conduce la durere, frustari si complica viata familiei respective. De exemplu, Dina se adapteaza greu cand fata ei, atat de dulce si de ascultatoare cand era mica, se transforma intr-o adolescenta rebela, care-i evita prezenta si prefera sa se distreze cu tinerii de varsta ei. A gresit Dina cu ceva? A alocat prea mult din timpul si energia ei cresterii copilului si, de aici, nevoia acestuia de a cunoaste alti oameni si de a se detasa de mama ei? A oferit destula dragoste Dina sau e indreptatita nevoia ei de a infia un alt copil? Cata furie, cate tristeti, cate lacrimi sunt necesare ca o femeie sa se simta implinita si la final de drum sa fie multumita cu ce a realizat? Acestea sunt intrebari si probleme abordate cu multa sensibilitate si rabdare de catre Zeruya Shalev in “Farame de viata“. O carte care pare scrisa direct din experienta personala, care pune intrebari si ofera raspunsuri doar in masura in care poti lasa deoparte mandria si accepti greselile din trecut. Singuratatea, bolile, esecul in cariera sunt doar cateva dintre probele de foc prin care trec Hemda, Avner si Dina. Fiecare poarta stigmatul esecului, fiecare are propriile dileme si vicii, fiecare are incertitudini, jigniri si toate conduc la neincrederea in sine si sentimentul ratarii. Gandul mortii si al batranetii neputincioase obliga in egala masura pe toti membrii familiei la rezolvarea conflictelor si a resentimentelor inevitabile. E nevoie de multa putere interioara ca sa recunosti greselile si sa depasesti prezentul dezolant in virtutea unui viitor firesc. Fiecare traire este analizata riguros, disecata si tocata marunt astfel incat fiecare farama de viata e plina de senzatii si ganduri. Dincolo de toata tensiunea acumulata, de propriile dureri fizice, de povara trupurilor decazute si a mintilor ratacite, exista un fir de speranta nascut din acceptare si iertare, din compasiune si ideea ca sangele apa nu se face. O carte centrata pe viata interioara pentru ca acolo “pot gasi raspunsuri la intrebarile care ma framanta“(Z) si pe ideea ca viata de familie e complicata, e plina de urcusuri si coborasuri, de dileme, conflicte si frustari care devin doar amintiri cand dragostea si intelepciunea fac front comun.

GERMANY-ISRAEL-LITERATURE-SHALEVGasiti aceasta carte la o librarie online unde transportul este gratuit. Tot aici sunt disponibile si alte carti ale acestei autoare, carti pe care le-am pus pe lista de must-read. Chiar cred ca aceasta autoare care afirma ca “…..pentru mine, complexitatea, fragilitatea, conflictele si contra­dictiile, copilariile, orbirea, tanjirea dupa dragoste, dorinta de a fi fericit, alaturi de fortele autodistructive – toate aceste lumini si umbre sunt surse de fascinatie, compasiune si inspiratie.” se identifica cu problemele din fiecare cuplu si reda fara prea multa cosmetizare adevarul gol-golut.

“Aerul pe care il respiri” – Care Santos

Mi-a fost foarte greu sa trec “Aerul pe care il respiri” la categoria abandonate pe goodreads. Decizia mea poate ca e impulsiva, poate trebuia sa incerc mai mult, sa trec de cele 159 de pagini si sa fiu mult mai rabdatoare cat sa o termin. Am realizat ca e un chin in plina zi de duminica monotona, cand trebuia sa profit de orice clipa libera ca sa citesc, eu tot amanam si faceam cu totul si totul alte chestii numai sa nu ma intorc la carte. Inainte sa iau decizia, mi-am pus intrebarea de ce nu continui. Pur si simplu ma plictiseam de moarte si ajunsesem sa ma enerveze orice. Asteptam sa se lege lucrurile, sa evolueze pe un drum firesc, sa ma agate cumva , si in loc de asta aceeasi monotonie enervanta imbinata cu o relatare seaca a unor fapte din trecut. Date istorice, personaje apatice, replici fara consistenta si fara acel ceva greu definibil care sa ma prinda si sa tina acolo.

aerul-pe-care-il-respiriDe ce am ajuns sa cumpar cartea? In primul rand, mi-a placut coperta si apoi, agitatia din mediul virtual o data cu lansarea ei la noi. Cred ca m-au influentat foarte tare si cuvintele autoarei: „Scrierea acestui roman m-a făcut foarte fericită. Sunt prezentă, într-un fel sau altul, în fiecare pagină a lui. Se regăsesc aici mai multe pasiuni ale mele din tinereţe (de pildă, poeţii romantici) şi câteva dintre obsesiile de la vârsta adultă (de pildă, cărţile vechi, dragi, impo­sibil de obţinut). Scenariul e acelaşi dintotdeauna: cel despre onestitate, despre iluzie, despre iubirea pentru fiecare piatră şi fiecare fir de praf de pe caldarâm. Asta înseamnă: despre Barcelona, dar şi despre Maresme, locul unde m-am născut.“ (Care SANTOS)

Eu nu m-am regasit de nici un fel, nu m-a atras scenariul, n-am empatizat cu lumea anticarilor, iar partea de documentare, desi facuta cu seriozitate si plina de detalii, mai mult m-a buimacit decat m-a lamurit. Am ramas cu un sentiment de dezamagire, vis-a-vis si de mine, si de carte. Asta nu inseamna ca e un esec literar. Dimpotriva, am dat peste recenzii pozitive aici, aici si aici, asa ca nu ocoliti acest roman. Poate ca eu nu eram pregatita pentru aceasta autoare catalana si aerul pe care il respiri. Din fericire, exista intotdeauna sansa sa o reiau si chiar sa-mi placa. De exemplu, asa am patit cu “Purificare” – prima data nu puteam sa trec de primele 50 de pagini, iar cand am reluat-o, jumatate de an mai tarziu, n-am putut s-o las din mana. Asa ca nu e totul pierdut.