“Eu sunt fiica lui Rembrandt” – Lynn Cullen

Standard

Recunosc ca nu am notiuni bogate legate de pictura, arta, culori si am ales sa citesc aceasta carte tocmai din aceasta cauza. Simpla pomenire in titlu a lui Rembrandt mi-a starnit curiozitatea si m-am gandit ca printre randuri apuc sa aflu cate ceva din viata acestui mare pictor. Desi autoarea afirma ca romanul de fata este fictiune combinata cu adevar iar in ultimele pagini explica pe larg interesul dumneaei pentru acest personaj controversat (Rembrandt van Rijn a fost un mare pictor dar si un om dificil care s-a confruntat cu proprii demoni dar si cu saracia lucie) eu m-am bucurat de aceasta lectura. Capitolele sunt relativ scurte, alternanta trecut-prezent nu e obositoare iar Cornelia e un personaj cu care am empatizat si care mi-a placut. Ea este teoretic fata lui Rembrandt dar acesta nu a fost insurat niciodata cu mama ei. Aceasta este una din supararile Corneliei. Mama, desi a iubit-o, nu i-a povestit prea multe din trecutul ei, iar moartea ei brusca cauzata de ciuma nu clarifica lucrurile. Dimpotriva. Titus, fratele Corneliei, rezultat al unei casniciii anterioare a lui Rembrandt, paraseste casa parinteasca si se insoara cu Magdalena, o fata bogata, dar cam snoaba si care-l indeparteaza de tata si de sora.

In aceste conditii, Cornelia ramane singura cu Rembrandt – un om dificil, capricios, betiv si sarac. Picturile lui nu se mai vand, stilul lui total diferit fata de ceea ce se obisnuia pe atunci inca nu se vinde iar lipsa banilor accentueaza conflictele si neintelegerile. Cornelia se ocupa de casa, de plata datoriilor, suporta toanele artistului si sufera. Nu intelege alegerile din trecut ale mamei, Rembrandt are nevoie de prezenta ei dar nu manifesta sentimente de afectivitate si/sau intelegere si, in aceste conditii, Cornelia se retrage in lumea cartilor si se indragosteste de Carel, un baiat frumos, bogat si care cocheteaza cu pictura. Deznodamantul este grabit o data cu imbolnavirea lui Titus. Cornelia va afla cu uimire ceea ce mama ei nu putuse sau nu apucase sa-i explice si, totodata ceea ce intuia de mult timp. In plus, dragostea nu e ceea ce credea ca imparte ea cu Carel, ci ceva mult mai puternic si construit pe sinceritate si responsabilitate.

Nu stiu in ce masura ceea ce povesteste Lynn Cullen este adevarat. Partea buna a lecturii este faptul ca tot facandu-se referire la Rembrandt si operele lui, m-am simtit obligata moral sa rasfoiesc albumele de arta si sa vizualizez operele lui. Am aflat astfel ca lumina este principiul de baza al picturii, ca diferenta clar-obscur este exploatata in lucrarile artistice si orice act creativ presupune multa munca, sacrificii si, mai ales, dragoste.

Daca doriti sa cititi acesta carte o gasiti la libraria online Libris la oferta, de la 24.95 lei la doar 19.96 lei.

About these ads

7 thoughts on ““Eu sunt fiica lui Rembrandt” – Lynn Cullen

    • VREO 47:) se putea si mai mult dar in ultima perioada am stat cam rau cu timpul….dar tu?:)
      oricum eu cred ca nu conteaza cate citesti, ci cat de mult te impresioneaza si cat de mult iti imbogatesti sufletul.

      • eu vreo 70…dar unele erau din alea usurele in loc de seriale (cand nu aveam vplay:) pragul meu pe anul asta era 100..sper sa reusesc sa-l ating..plus ca am carti faine care asteapta la rand. spor:)

      • felicitari! waw, da’ ai citit ceva, nu gluma:) spor si tie si poate vei scrie pe blog la tine un top cu preferatele livresti…

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s