"Un barbat intra in camera" - Nicole Krauss

“Un barbat intra in camera” este romanul de debut al Nicolei Krauss si a fost desemnat de Los Angeles Times “Cartea anului” in 2003. Mi-am dorit sa citesc aceasta carte si multumesc celor de la Libris pentru ca mi-au oferit aceasta sansa.
Oricum, dupa “Marea casa” eram usor tensionata dar curioasa sa vad ce se ascunde in spatele unui astfel de titlu. Samson Greene, un profesor de 36 de ani al Facultatii de Engleza de la Universitatea Columbia, este găsit rătăcind deshidratat si confuz în deşertul Nevada. Soția sa, Anna, este anuntata si vine să-l ia acasă, dar ea isi găseşte sotul relativ bine, fizic vorbind, dar functionand pe-un fel de pilot automat, cu un rest de luciditate  si nemaiamintindu-si  nimic, nici măcar numele său.  Doctorii ii salveaza viata indepartandu-i o tumoare de pe creier dar partea proasta abia acum incepe: trezit dupa operatie, Samson realizeaza ca amintirile lui se opresc in jurul varstei de 12 ani. Nu stie ca mama lui a murit de cancer de vreo 5 ani, nu-si aminteste ce-l lega de sotia lui frumoasa, Anna, la job nu mai este acceptat, doar cainele Frank ii accepta prezenta neconditionat. Singura chestie buna dupa aceasta trauma este receptivitatea intensa la noile amintiri, ceea ce-l face candidatul ideal intr-un experiment inovator la un laborator din Nevada.

An aparitie: 2011

Autor: Nicole Krauss

Categoria: Literatura Universala

Editura: HUMANITAS

Format: 13 x 20

Nr. pagini: 240

Traducator: Dina Litzica

Pret: 28 lei     25,2 lei

Disponibilitate: libraria online Libris

De aici, urmeaza povestea unui om inteligent dar vulnerabil si insingurat. Derutat si incapabil sa umple golurile memoriei dar constient ca-si indurereaza sotia, Samson pleaca de-acasa si aproba fara retineri propunerea inedita a cercetatorului Ray: studiul presupune transferul de amintiri dintre indivizi. Amnezicul Samson porneste in acesta aventura de la premiza gresita ca nu are nimic de pierdut, dar experimentul ii desteapta sentimente profunde de revolta, sfarseala si tristete. “Se simtea tradat si nu mai exista nimeni care sa-l ajute. Mintea ii fusese violata intr-un mod nemaiintalnit. Singuratatea avea ceva salbatic in ea.” – pag.169

Prezenta unor personaje ca Anna., Lana, Pip sau unchiul Max aduce savoare actiunii destul de statice. Samson nu vrea sa devina cineva care simtea el ca n-a fost niciodata si nici sa-si umple mintea cu trairile altcuiva. Dincolo de accentele SF, cartea este o metafora despre dragostea de viata, despre conditia de muritori si despre acceptare.  Problemele de identitate si memorie conduc la singuratate, izolare si chiar nebunie. Nu poti supravietui decent daca nu ai persoane dragi langa tine, fara obiceiurile si certitudinile trecutului.  Romanul nu e foarte trist tocmai pentru ca Samson e inteligent si, desi frustrat de lipsa celor 24 de ani din viata, isi gaseste puterea de a continua folosindu-se de frumosii ani ai copilariei si de un prezent in care nu se mai regaseste.

Despre aceasta carte gasiti un punct de vedere interesant aici.