“Marea casa” – Nicole Krauss

Standard

Cunoscuta publicului roman pentru “Istoria iubirii” si “Un barbat intra in camera“, Nicole Krauss  revine in atentia cititorilor cu “Marea casa“, un roman extraordinar in care “autoarea aduna laolalta elemente disparate, spatii, personaje si, reconstituind legaturile fragile dintre acestea, reuseste sa alcatuiasca un fascinant mozaic al pierderii si durerii profunde.” – Publishers Weekly

Marea casa An aparitie: 2012
Autor: Nicole Krauss
Categoria: Literatura Universala
Editura: HUMANITAS
Format: 130 x 200 mm
Nr. pagini: 304
Pret: 32 lei 25.6  lei
Disponibilitate: libraria online libris.ro

Fara sa exagerez, cred ca autoarea a scris o carte complicata, cu treceri in timp si spatiu, dar sensibila si dovedind viziune si intelegere a durerii profunde. Aici ma gandesc in mod special la Lotte Berg, supravietuitoare a Holocaustului, o femeie dificila, trista, care-si gaseste puterea de a continua in dragostea neconditionata a sotului, Arthur, si in scris. Doar asa putea trece peste amintirile groaznice din trecut, peste pierderea parintilor si peste abandonul copilului sau – de fapt, l-a dat spre adoptie prin publicarea unui anunt in ziar si a incredintat baiatul fara sentimentalisme femeii care si l-a dorit. Curiozitatea mea n-a gasit toate raspunsurile: cine era tatal copilului, de ce si-a parasit pruncul, de ce n-a gasit momentul sa-i spuna lui Arthur adevarul desi era constienta c-o iubeste si poate ar fi inteles-o? Poate ca nevoia de intimitate si spatiu, de mister si de usoara confuzie era ceea ce avea ea nevoie. Si asta in conditiile in care sotul ei, un universitar de la Cambridge, ii simtea nelinistea si ii respecta tacerea: “Cu cat am invatat mai mult in viata mea, cu atat mai acut mi-am simtit foamea si orbirea, si, in acelasi timp, cu atat mai aproape m-am perceput de capatul foamei, de capatul orbirii. Uneori ma simteam de parca as fi fost agatat de o margine dar imediat alunecam si ma simteam si mai adanc in prapastie. Iar acolo, in bezna, regaseam iarasi in mine o forma de lauda pentru tot ceea ce continua sa-mi zdrobeasca certitudinea.”

Lotte are un birou mare , cu 19 de sertare la care a scris mult timp. Desi atasata de aceasta piesa de mobilier, totusi Lotte o cedeaza lui Daniel Varsky, un poet chilian pe care abia il cunoscuse si care va fi asasinat in timpul regimului lui Picochet. Biroul este ceea ce uneste personajele, el este prezenta tacuta si neinsufletita care parcurge timpul si spatiu si ofera liniaritate lecturii. Singurul neatins de prezenta biroului este Aaron, un avocat israelian care-si ingroapa sotia si-si revede unul dintre baieti, Dova’leh, dupa 25 de ani. Legatura lor e ciudata, copilul de mic are accese de tacere si revolta, nu comunica cu tatal sau. Intalnirea lor nu duce la reconciliere, Aaron e dispus la discutii si iertari dar tacerile se prelungesc inutil iar explicatiile dintre tata si fiu nu au finalitate. Pentru Aaron, vesnic in pozitie de lupta si simtindu-se neinteles si oarecum exclus din familie, iertarea si renuntarea la orgoliu este marea victorie pe care-o asociaza cu apropierea iminenta a mortii. Atmosfera creata e depresiva si incarcata de resentimente, cuvinte nerostite si dramatism bine potentat.

The great house

Cartea e structurata in patru sertare, fiecare fiind asociat altui erou/eroine: Nadia, proaspat divortata care-si pierde inspiratia si pofta emotionala cand ii cedeaza biroul lui Leah; domnul Weisz, anticar, tatal super-protector a 2 copii si care face din gasirea biroului scopul vietii lui (explicabil, era parte din copilaria lui fericita); Aaron – cel vesnic aflat in razboi cu fiul sau si cautand la batranete iertarea si intelegerea; Izzy – indragostita de Yoav si implicata tangential in soarta fratilor Wisz. Era clar ca spre final cele patru sertare formeaza un intreg iar destinele se intrepatrund subtil. Mi-a fost necesar ceva mai mult timp ca de obicei ca sa citesc aceasta carte, si nu pentru ca are 300 de pagini ci pentru ca trebuie sa intelegi povestea si sa-i respecti ritmul. Este vorba despre relatiile parinti-copii, depresie, singuratate, neputinta…. Dincolo de schimbarile de perspectiva, de nuantele si de conflictele directe sau indirecte, Nicole Krauss construieste o intriga complicata, fin nuantata si legata prin prezenta biroului ca obiect de studiu si lectura. Fara sa fie evaziva deloc cand vine vorba de carti, “Marea casa” e un omagiu adus livrescului si cuvintelor: “Singura exceptie erau cartile, pe care mi le cumparam fara retineri, pentru ca niciodata nu simtisem ca-mi apartin cu adevarat. Din acest motiv nu ma simteam obligata sa termin vreo carte care nu-mi placea si nici sa-mi placa tot ce citeam. Insa mai aveam si o anumita lipsa de responsabilitate, care le permitea cartilor sa ma impresioneze. Cand, pana la urma, dadeam peste cartea potrivita, emotia era violenta: sapa o gaura in mine, care imi facea viata periculoasa pentru ca nu puteam controla ce ar fi putut iesi pe acolo.” – pag.133

In plus, am remarcat referirile la Sigmund Freud, Yehuda Amichai sau  Heinrich Himmler dar si prezenta fugitiva a doi romani, menajera Bogna si administratorul de bloc, dispusi sa devina cooperanti si amabili daca sunt mituiti cu bani (?!). Fara a fi o carte despre Holocaust, “Marea casa” este un roman despre a fi evreu si cum istoria este mereu prezenta. Scenele de dragoste sunt volatile, discrete si n-au reusit sa ma scape de sentimentul de tristete care m-a dominat, de spaima si de ideea ca Nicole Krauss a scris o carte frumoasa dar cam tragica si apasatoare. Prea multe emotii, aluzii, ecouri din trecut, incertitudini, energii emotionale si intelectuale….admit ca am stat cu sufletul la gura, am avut nervii intinsi la limita si incordarea pe care-o simti cand mai ai putin si-ti scapa totul printre degete. De recitit.

Cartea o gasitila libraria Libris si in limba engleza.The Great House

24 thoughts on ““Marea casa” – Nicole Krauss

    • e altceva:) cred ca autoarea scrie complicat si subtil, au fost pasaje care le-am recitit si nu pentru ca n-am fost atenta initial…dimpotriva. oricum, voi incerca sa-i citesc si celalalte carti, “Istoria iubirii” e cea mai cunoscuta si apreciata de critica si cititori deopotriva.

      • stii ce nu prea inteleg eu? cum un om care citeste, ba chiar citeste carti “complicate si subtile” face greseli de genul “pasaje CARE le-am recitit”. oare n-ar fi trebuit sa fie si un PE pe acolo? :(((

      • bineinteles ca ar fi trebuit sa fie! probabil ca m-am grabit si am sarit acel “pe” care te deranjeaza atat de mult! mai am si alte greseli? admit ca nu-s perfecta dar nu-mi place tonul pe care-l folosesti. lectura placuta!

      • da, din pacate mai ai si alte greseli :( nu trebuie sa te deranjeze tonul meu pentru ca nu e agresiv ci doar trist. trist pentru ca mai mult de 50% din vorbitorii de limba romana omit acel pe. dar sunt convinsa ca, daca am accepta mai usor criticile, am putea ca data viitoare sa fim mai atenti si sa nu mai mutilam limba materna. dar de obicei orgoliul e mai mare, dn pacate :(

      • n-ai decat sa-mi cauti greselile. asa cum spuneam si inainte, nu pretind ca sunt perfecta sau ca articolele mele aduc o mare contributie literaturii. tonul tau l-am perceput exact cum e, nu trist, ci critic mai ales ca mi-ai gasit greseala nu in articol ci la o discutie de-a mea cu un vizitator. nu stiu daca-i neaparat chestie de orgoliu din partea mea, dar tonul tau chiar imi displace. as fi putut da “delete” la raspunsul tau dar n-am facut-o in ideea ca poate tu chiar ai intentii bune. eu citesc ce vreau, asta-i clar, iar cartea “Marea casa” chiar o consider complicata si subtila – opinia mea, desigur:)

  1. Ah, nu…..nu mai vreau filme si carti despre evrei.
    Mai bine ma uit la Ice Age pe repeat……….
    Dar iti citesc cu placere toate reviewurile!

    • :)) si eu ma uit la cate ceva gen Ice Age, trebuie sa ma relaxez si eu:) mai si citesc printre picaturi si ma bucur ca mai ai rabdare sa ma citesti:D

  2. Draga Roberts, in ultima perioada ne delectezi cu carti bune si chiar foarte bune, insa….nu usor de citit! E vacanta si nu ne lasi mintile sa leneveasca!! Foarte bine!! Sa nu-ti pierzi obiceiul!! Probabil iti voi urma sfatul cu privire la “Istoria iubirii. Lectura placuta!

    • ma bucur ca ai timp sa mai citesti fara sa devina o povoara! in rest, citesc si eu, ma mai orientez dupa noile aparitii, autori preferati sau descoper/familiarizez alte si alte autoare…si eu citesc ceva mai greu in perioada asta, caldura si politica imi dau dureri de cap:D vacanta placuta tuturor si carti originale, spor in lectura!:)

  3. Te citesc mereu cu plăcere şi interes. Ştii să prezinţi frumos şi atractiv lecturile recomandate. Totuşi, oricât de bună ar fi cartea, este ceva pe care, cel puţin pe moment, nu pot citi. Probabil voi avea o altă optică după relaxare. Plec în concediu… Deci, poate după,

    • asa este, inainte de concediu nici eu nu pot citi ceva prea greu, nu mai am rabdare si-mi sta capul numai la relaxare…sincer, dupa concediu, merita in incerci “Marea casa”, pe mine Nicole Krauss m-a uimit in sensul bun:) macar pe aceasta cale iti doresc sa te odihnesti, sa -ti fie bine iar ochii si mintea sa se umple numai de frumuseti!:)

  4. am citit de Nicole Krauss – Marea Casa, si mi-a placut, sigur o sa caut si aceasta carte pentru ca ai facut o recenzie foarte frumoasa, m-ai convins

  5. O nouă recenzie superbă și extraordinară din partea prietenei noastre Roberts!
    Absolut fermecătoare!
    Am citit deja una din cărțile lui Nicole Krauss și știu cum scrie și cât de complexe și intrigante pot fi cărțile ei.
    „Marea Casă” a intrat pe lista mea viitoare cărți, însă pe o poziție destul de îndepărtată, ceea ce înseamnă că va avea ceva de așteptat.
    Mulțumesc pentru activitatea ta literară, care bucură atâția cititori!

    • ma bucur tare mult pentru cuvintele tale frumoase si sincere:) stiu ca tu ai citit si ai scris despre “Un barbat intra in camera”
      si de aici m-ai influentat si am ajuns eu la “Marea casa”:) intr-adevar, recunosc ca Nicole Krauss scrie intrigant, cum bine ai spus,
      dar acum e printre favoritele mele:) eu caut acum “Istoria iubirii” si “Un barbat intra in camera” si am ceva fluturi in stomac
      de emotia placerii:) cititul e marea mea slabiciune si prin blogul acesta simt ca mi-am facut si prieteni! Multumesc, Sorin!:)

  6. Auzisem de cartea asta de ceva vreme, citisem si cateva recenzii dar care nu m-au convins. Acum ca am vazut si recenzia ta mi-e ciuda ca nu am vrut-o cand am avut ocazia. Dar am trecut-o pe lista si sper sa fac rost de ea cat mai curand. Pacat ca nu toate editurile au carti calatoare! :)

    • asa-i, mie mi-a placut “Marea casa” dar necesita rabdare si atentie, de aceea presupun ca unii o abandoneaza:D cat despre cartile calatoare, mare dreptate ai, ce mi-ar place sa le vina o idee ca asta si celor de la polirom, rao, etc.!!! eu te urmaresc si astept sa citesc impresiile tale despre cartea Nicolei Krauss!:)

  7. Pingback: “Un barbat intra in camera” – Nicole Krauss « fructitza

  8. Pingback: (Aproape) 9 luni « fructitza

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s