“Lapte de mama” – Edward St. Aubyn

Standard

lapte de mama

An aparitie: 2008
Autor: Edward St Aubyn
Categoria: Literatura Universala
Editura: LEDA
Nr. pagini: 280
Pret: 7 lei
Disponibilitate: libraria online libris.ro

Cu un astfel de titlu, te astepti la o lectura dulce, pura, senina. In fond, cam toti incepem viata cu laptele de mama. Ideea mea e clar preconceputa, acum dupa ce-am terminat cartea. Edward St Aubyn nu descrie chestii infioratoare, dar cadrul acela idilic format dintr-o mama care-si alapteaza pruncul e destul de departe de miezul lecturii. Chiar daca la inceput totul e cumva pur si descris prin ochii nou-nascutului si prea-desteptului Robert care paraseste peretele uterin si ajunge in universul banal al omenescului, lucrurile avanseaza repede. Legatura dintre Robert si mama lui e solida, familia e unita iar dupa cinci ani apare si fratele mai mic, Thomas. Mama e epuizata, concentrata pe binele copiilor si incet-incet, apare previzibila distanta dintre ea si tatal copiilor, Patrick. El se simte dat deoparte, abandonat sexual de sotie si actioneaza previzibil: “Copiii devin oameni buni si completi, cei pentru care tu iti neglijezi propria fericire, devin oameni care nu beau prea mult, nu renunta, nu divorteaza si nu au boli psihice. Acea parte din tine care lupta impotriva decaderii si a depresiei sfarseste prin a-i apara pe ei de decadere si de depresie. Dar, intre timp, tu decazi si devii depresiv.” In plus, mama lui Patrick, cea bolnava nu-i lasa casa din Franta mostenire in favoarea unei fundatii new-age si a excrocului Seamus. Cartea este construita pe antiteza comportamentului sot-sotie: el se indeparteaza si-si face de cap, ea nu vrea sa repete greselile propriei mame si este absorbita de grija pentru cei doi baieti. Ceea ce frapeaza este vesnica lipsa de sinceritate plus egoismul lui Patrick. El se-apuca de baut, ia pastile, isi inseala nevasta cu fosta iubita, dar are scuze pentru tot ce face. Culmea ironiei mi s-a parut  filozofia lui cum ca-i face un bine nevestei inseland-o caci asa o scuteste de obligatia sexului…Chiar si asa, relatia dintre Patrick si amanta Julia se va termina iar sentimentele de vinovatie ale lui Patrick se vor amplifica. Robert, copilul de numai 5 ani dar istet si cu memorie de elefant, realizeaza ca familia lui nu-i perfecta si chiar daca nu-ntelege subtilitatile dintre adulti simte tensiunea si frustrarile ambilor parinti.

Daca in primele pagini ale cartii cale, autorul creeaza prin ochii nou-nascutului iluzia unei familii armonioase, o data cu cresterea copilului sunt analizate situatii ca adulterul, minciuna, sotii angoasati si maternitatea care nu consolideaza familia ci dimpotriva, pare ca are un rol major in destramarea ei. Trecerea timpului nu rezolva problemele majore iar batranetea nu e frumoasa ci devine egala cu decaderea fizica si psihica a individului. Într-un interviu publicat în „Die Zeit”, scriitorul spune:

De fapt, am dorit să transform o experienţă dureroasă într-o aventură literară distractivă. Vorbesc despre desfătarea prin intermediul textului, nu despre chinuirea cititorului. În romane, dialogurile trebuie să fie mai sclipitoare decât în realitate. Altfel nu vor reuşi să capteze cititorul. Mi-e teamă că aţi fi profund dezamăgiţi pomenindu-vă la o petrecere reală de la Londra.(…) Atunci când am început să scriu despre frumoasele relaţii, tatăl meu era deja mort. Totuşi, mă aflam într-un mare conflict nefiind sigur dacă cartea trebuia să fie publicată. Am trăit regulat adevărate leşinuri în legătură cu această decizie pe care o tot amânam. Pe de o parte, n-am suferit pentru nimic mai mult decât pentru dorinţa de a spune adevărul, iar pe de altă parte, nu mi-a fost de nimic mai frică decât de acest pas”.

Cartea e scrisa cu farmec si cu un amestec de inocenta (Robert)-analiza interioara (Patrick) care face naratiunea interesanta.  “Lapte de mama” a castigat numeroase premii, fiind nominalizat la Booker Prize. Ca atu puternic, relatia mama-copil este inedit descrisa si punctata. Cartea, desi se bazeaza pe  modul cum se distrug iluziile si inocenta copilariei, merita citita pentru prospetimea viziunii, pentru umorul fin, ironia si sinceritatea cu care adultii sunt observati, analizati si intelesi. Departe de a fi induiosatoare, asa cum titlul ar putea amagi, cartea arata inca o data ca mariajul urmat de conceperea si cresterea urmasilor nu genereaza un cadru idilic si echilibrat ci, mai degraba, tensionat si frustrant daca parintii nu-si asuma in mod egal grijile si responsabilitatile.

15 thoughts on ““Lapte de mama” – Edward St. Aubyn

  1. Pingback: Iubirea şi sacrificiul în “Mizerabilii” de Victor Hugo « bibliodevafiliala3

  2. oare… facem ceva in viata asta… pentru care nu avem o motivare… pe care la nevoie sa o putem argumenta… mai elegant sau mai putin… cu succes sau fara???
    Patrick este si el un muritor ca noi toti ceilati… iar sotia lui… la fel… numai copii, in naivitatea lor curata, percep mai mult decat pot sa priceapa… si asta de cele mai multe ori… doare…

    • pe mine chiar ma surprind copiii mei, care fara a face eforturi, sesizeaza multe chestiuni subtile de-ale adultilor….asa-i si-n aceasta carte unde Robert e inzestrat cu intelepciune si perspicacitate mult peste varsta lui…nu mi-a placut mult aceasta “inzestrare” dar am remarcat autenticitatea si modul cum sunt analizati adultii si cum reactioneaza ei cand dau de greu:)

  3. n-am citit aceasta carte dar titlul m-ar fi incitat si pe mine…:D stiam ca autorul a fost nominalizat la Booker Prize si parca a pierdut in favoarea Donnei Tartt, nu-s foarte sigur:) o saptamana buna!

  4. Sincer, pe mine titlul ma cam ingrozeste :D Suna ciudat si usor vulgar, ca si cum ai zice “lapte de vaca”… Insa dincolo de asta, cartea pare realista, cred ca la un moment dat (dupa ce dau gata teancul de pe birou) mi-ar placea sa o citesc.

    • eu inteleg faza cu ingrozitul:)) dar dupa ce am alaptat, mi-am schimbat cumva convingerea si sunt mai deschisa la …expresia asta:) oricum, cartea n-are nimic vulgar si e chiar interesanta ca perspectiva.

  5. Mă intrigă cartea şi tu ai făcut o descriere remarcabilă, reuşind să îmi inciţi curiozitatea. Nu ştiu dacă voi putea să o citesc, dar dacă o voi face, va fi doar datorită ţie :) Nu mă omor după cât de premiate sunt cărţile, deşi asta este un reper că ele au ceva de spus, aduc ceva nou. Totuşi mă gândesc că trebuie să ai o stare bună să citeşti despre ceva intristător ca destrămarea unei familii.

    • aceasta e genul de carte care a ajuns sa fie premiata si chiar sa castige cateva premii pentru prospetimea viziunii! nu stiu daca chiar asa este, dar asa simt eu. mi-a placut, nu e genul de carte memorabila, dar merge dupa chestii mai grele si nici nu e genul acela de lectura puerila, nu-i pierdere de timp…esti foarte amabila cu aprecierile, eu scriu cum imi vine si drept sa zic, de cand cu blogul acesta, am mai multa incredere in mine!:)

  6. Ţi-am spus că îmi place cum scrii “and I mean it” :) ca s-o dăm pe limba fraţilor noştri englezi. Mă bucur că ai căpătat mai multă încredere în tine. Şi mie mi s-a întâmplat la fel. Nu mă gândeam să încep un blog, o colegă m-a întrebat dacă nu am aşa ceva şi m-a încurajat să scriu. Mă bucur că a făcut-o. Iar contul pe WordPress l-am făcut la un curs de IT pe care două din colegele traineri l-au ţinut cu noi, cele care aveam sala de biblionet :) Deci biblionetul este de “vină” şi cred că susţinerea colegilor şi a directorului meu, de asemenea :)

    • waw! mai rar asa colegi + sefi!:)) de regula, nu prea incurajeaza talentele subordonatilor. pe de alta parte, eu nu generalizez, dovada cazul de fata. in orice caz, daca nu macar pentru incredere, trebuie sa intretinem bogul si sa citim, sa discutam cu oameni pasionati si sa o luam ca un hobby, nu obligatie!:) multumesc pentru tot:)

      • Eu am colegi şi director de excepţie :) Cât despre scris, ai dreptate – dacă este pasiune şi o facem din hobby este foarte bine şi se văd şi rezultate :)

    • “La Medeleni” mi-a deschis candva gustul pentru lectura. apoi Hemingway m-a vrajit si inca o mai face, Allende pare ca scrie comercial dar nu ma pot rupe de cartile dumneaei…am cateva carti care ma ajuta cand mi-e mai greu, le recitesc si-mi revin cumva. ma gandesc cu leapsa, dar acum sunt ceva mai lenesa, ma omoara caldura asta si n-am cel mai bun randament…traiesc acu pentru inghetata combinata cu dusuri caldute, abordez lecturi numai nopatea cand mos Ene ma uita:)

  7. Cum a fost pentru tine “La Medeleni” – erau Ciresarii simfonia inimii mele de liceanca ocupata cu chestii tembele.
    Caldura ma terorizeaza si pe mine. In calatoria mea macar batea vantul dar acum ca m-am intors e si mai greu de suportat aerul irespirabil.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s