“Ceaunul”

In timp ce afara parca nu se mai
termina iarna, eu am reusit sa
termin in doua zile cartea “Ceaunul”
de Kiyoko Murata. De fapt, e mult
spus 2 zile, am citit-o in 4-5 ore
dar cu intreruperile de rigoare
(job, copii, treaba domestica etc.).
Mare efort n-am facut, cartea are 92
de pagini si a aparut in colectia
“Cartea de pe noptiera”.
Naratiunea decurge lin, in stil japonez
ca stil de a povesti si are putine
personaje. Totul e concentrat in
jurul unei adolescente de 17 ani,
Tami, nevoita de imprejurari sa
petreaca vacanta de vara alaturi
de un fratele ei si de doi verisori
la bunica lor. Tami isi asuma sarcina
de a gati si printre diverse arome
si feluri de mancare afla adevaruri
dureroase, secrete de familie,
intamplari vechi, toate filtrate
prin memoria indoielnica a bunicii.
Mi-a placut atmosfera linistita a cartii:
Tami nu se supara pe bunica, nu are resentimente, doar este uimita de ceea ce afla
si accepta dezvaluirile acesteia ca fiind normale. Autoarea a scris un roman dar eu
aveam senzatia ca citesc poezie, atmosfera e de basm, secretele se imbina cu descrieri
stranii si cugetari neasteptate (“Mortii sunt niste fiinte ciudate.”).

“Ceaunul” m-a cucerit.