“Certitudine”

Zilele astea am terminat romanul “Certitudine”(2006) de Madeleine Thien
aparut la editura Humanitas Fiction, tradus în peste cincisprezece limbi
şi câştigător al premiului First Novel Award acordat de Amazon.ca.
Despre autoare nu auzisem desi a scris inca din adolescenta si a debutat
in 2001 cu “Simple Recipes” care s-a bucurat de apreciere din partea
criticilor si a unor  importanti oameni din lumea literara.
Cartea este plina de sensibilitate, personajele sunt bine construite,
actiunea se desfasoara in Asia, America de Nord si Europa, intriga
tine de prezent dar si de trecut in egala masura. Personajele principale
sunt: Gail , parintii ei Matthew si Clara, si Ani – prietena
din copilarie a lui Matthew si devenita apoi iubita lui pentru o perioada
scurta de timp. Tocmai acesta perioada devine foarte importanta:
Ani ramane insarcinata cu Matthew si pleaca din Sandakan fara sa-i spuna
acestuia ca-i poarta copilul. Matthew va afla adevarul la un moment dat,
isi va vedea baiatul dar hotaraste ca locul lui este alaturi de sotia Clara
si de fetita Gail. Mi s-a parut uimitoare decizia lui pentru ca era
clar ca Ani este marea lui iubire si-n plus aveau si-un baiat impreuna.
Se intoace in Canada la sotie si la fetita lor
dar restul vietii avea sa sufere de depresii,
angoase izvorate si din marele regret de a
nu-si putut salva tatal in copilarie si
de a-l vedea impuscat de japonezi.
Dincolo de povestile de dragoste dintre
Ani si Matthew (trecut) si dintre Gail si Ansel,
autoarea ne delecteaza cu amanunte
neobisnuite: aflam despre robotica,
operatii pe girafe, descifrarea codurilor,
ecuatii matematice pentru distributia
semintelor pe o palarie de floarea-soarelui,
detalii despre setul Mandelbrot etc.
Printre picaturi si fara sa devina obositoare,
gasim povestioare si pilde intelepte:”Sa nu uiti
niciodata limba in care te-a iubit mama ta” (pag.197)
Secvential apar si personaje neobisnuite:
- Siem “este un om rabdator si are o curiozitate nemarginita.
Seara le povesteste copiilor despre spatiu in univers, cum se intinde,
cum se scurteaza si se pliaza, iar ei il asculta cu gura cascata.
Scrie ecuatii despre felul in care cad obiectele din spatiu,
urmand traiectoria fortelor si agravitatiei.”
- Ed, vecin si prieten cu Gail si Ansel, fost postas, dar un om informat
in diverse domenii. “Nici nu am nevoie sa ma gandesc la idei noi
pentru proiectele radiofonice – spunea Gail jumatate razand,
jumatate plangand, cand se intorcea acasa. Am un Ed.”
- Sipke Vermeulen, fotoreporter de razboi dar si sotul Aniei
si cel care ii ofera lui Gail toate raspunsurile privind  relatia dintre Matthew, tatal ei
si Ani. “A cunoaste o persoana  e la fel de misterios. A cunoaste pe cineva e ca
un fel de convingere intima, un act de credinta.“

Subiectul cartii este plauzibil si mi-a placut faptul ca autoarea nu crede in sabloane de genul: au traiti fericiti pana la adanci batranete. Ansel o inseala pe Gail, Mattew nu ramane cu marea iubire, Clara isi iubeste sotul si-l accepta desi i-a frant inima, Gail moare
in urma unei pneumonii rebele. Totul e povestit cu farmec, cu eleganta, trecerile
trecut-prezent nu deruteaza, personajele sunt oameni obisnuiti cu temeri, defecte si care gresesc, au secrete si sufera in universul alunecos al certitudinilor.